Cele 7 Pacate - Elta Universitate

TREPTE
Omul, cu cat este mai mare, adica mai matur in acceptia actuala, cu atat devine mai copil, aceasta situatie necesitand aparitia unor Invatatori care sa-l ia de mana spre a-i arata Calea de urmat. Caci in joaca lui marele copil uita adesea pe unde s-o ia, ratacindu-se. Si-i plac omului ratacirile sale, astfel ca acei Invatatori sfarsesc pictati de predecesorii lui Seurat, napaditi de femei, luminati de flacari ori inaltati prin cei pe care vroiau sa-i inalte. Totusi acei Oameni, mari la propriu, adica in Spirit si-au implinit datoria care este Misiunea Iubirii. Se obisnuieste a se afirma ca DIVINITATEA a Iubit atat de mult omenirea incat l-a dat jertfa pe fiul Sau. Special am scris "fiu" asa cum apare intrucat toti avem aceasta calitate, fie ca ne jertfim sau jertfim. Invatatorii au adus Credinta ca apoi sa ramana doar religia, adica o traducere a Credintei. Tradutorre traditorre...

Sa incercam a reda, a repune Adevarul in drepturi, caci el este dreptatea. Sa facem deci dreptate dreptatii. Iar pentru aceasta ne vom referi, deocamdata, la Crestinism. Ca mai apropiat de zilele actualitatii noastre. As fi putut spune ca "este mai cu noi" insa il intelegem intr-adevar? Sau cati aplica in viata de zi cu zi putinul care a mai ramas?

Spre a studia ceva apare ca prima importanta necesitatea de a ne edifica asupra cadrului istoric, a conditiilor care conditioneaza derularea evenimentelor impunand un anumit algoritm. Intrucat intamplarea este doar intamplatoare.

Crestinismul a aparut in momentul cand, datorita impulsului Inaintasilor, gen Avraam, Moise, Gauthama, se creasera imprejurarile prielnice inaugurarii unei noi trepte de evolutie, a deschiderii unei alte Porti. Este vorba despre revelarea Monoteismului in forma sa reala si generalizarea acestuia. Totul e un tot, totul e in Tot. Apare astfel Evanghelia Pacii la nivel planetar, prin care oamenii afla despre suprema Lege a Universului: IUBIREA. Lege care este predata in mod practic. Altfel totul ramane la nivel de teorie.

Locul in care s-a initiat miscarea respectiva nu este ales aleatoriu intrucat Imperiul Roman prezenta avantaje:
- pe un teritoriu care se intindea pe trei continente exista o aceeasi limba de comunicare;
- oameni practici, dupa incheierea ostilitatilor romanii adoptau zeitatile specifice locului, apoi demarau lucrarile de refacere, astfel ca noua provincie sa se integreze cat mai repede sistemului politic, social, economic (chestiune de crestere a productivitatii);
- orgoliosii latini dau o forma concreta problematicii drepturilor omului, organizand si institutiile de apel, aceasta generand o liberalizare a relatiilor interumane...
Ion Cristian

BINE AI VENIT, ION CRISTIAN
Si uite IC, dupa ce-am cioplit pe pietre, am desenat pe papirus, am scris pe hartie, sa mai incercam si pe internet.
Una din poruncile cunoscute ne spune sa nu judecam, si astfel nu vom judeca, ci ne vom judeca.
Din noianul de personaje, ultimii doi Invatatori din cei sapte, Gautama si Isus - interesant ca si ceilalti cinci - putem spune ca forteaza spiritul uman, pe parcursul unor epoci cand acesta se afla intre cer si pamant.
Gautama si Isus aduc ultimele doua legi din Kybalion, Karma si Iubirea... A-i apara pe oameni inseamna sa-i judeci, dar pe om nu-l poti judeca, decat faptele lui; si ca un paradox, fapta-l judeca... deja intram intr-o dimensiune unde ori il inaltam pe om, ori il inaltam si-l azvarlim de acolo; chiar si azi, dupa atatea mii de ani, omul nu se poate ridica la inaltimea lui; exista credinta dar nu si credinciosi, exista religie impotriva credintei...
Ion, Caim, 9 decembrie 2003, 3:29

TREPTE 2
De doua mii de ani omul este conservat pe cruce prin Crist. De ce? Pentru a prospera cei care vand viata la cutie, in ambalaj! Pana prin secolul al XI-lea omul ce se stie de origina divina, divin el insusi, prezenta pe Isus in slava, iar Maria zimbea fericita de miracolul nasterii miraculoase la care asistase in calitate de spectator si protagonista, in acelasi timp. Apoi a urmat procesul de normalizare. Impus de catre Biserica. "Fecit cui produit" spune dictonul iar realitatea confirma. In fond, daca Isus ramanea la patimi murea ca sa moara, fiind preferabil. Lumea nu mai auzea ca cineva a invins "cu moartea pre Moarte calcand si celor din mor-manturi viata daruindu-le". Iar preotimea actuala se ocupa de ceva mai rentabil.

In perioada de dinaintea Erei crestine omul se afla intr-o continua cautare, incercand sa afle elementele care leaga, unesc, recompun unitatea de Credinta. Fie-care gasea ceva, insa cele aflate erau precum perlele imprastiate. Daca nu le im-prastiau altii. Dar fiecare nestemata mai adauga ceva, astfel ca Pamantului sa-i fie mai usoara povara omului. Lipsea totusi omul "cu ata" care sa refaca colierul ce constituie podoaba cea mai de pret a purtatorului. Si apare Isus, cel care a fost si Crist, cu diamantul sau...

Un om, fiul dulgherului Iosif din Nazaretul Galileeii vine la Ioan pentru botez. Primul are in jur de treizeci de ani; un barbat frumos, avand gesturi delicate, fine. Celalalt, inca tanar, cu parul valvoi, ochi aprinsi de o vapaie ce arde si-l arde, pare opusul celuilalt. Desi arata diferit, cele doua lumini se recunosc. Doar erau "rude". Entitatea cristica spune pentru prima oara: "Fa ceea ce trebuie facut". Si ceremnia initiatica are loc.
Realizat de cel ce se pricepe, botezul este transcenderea unor lumi paralele, inlesnind trecerea din Planul Fizic in cel Spiritual prin intermediul apei. Al Apelor Primordiale. Adica o intoarcere la Origini, la stadiul de Adam Kadmon, cel dinainte de a parasi Raiul, atunci cand aveai acces la Cunoasterea Divina. Care a ramas in tine. Se refac astfel legaturile. Prin constientizare. Iar totul dureaza doar o clipa. Insa clipa naste vesnicia. Deschizand chakra Sahasrara se amplifica relatia "divina" cu Absolutul, coboara Porumbelul. Devi Omul absolut, Fiul Cerului Albastru, al Legii pe care o slujesti si care te slujeste. Respecta spre a fi respectat.

Dupa aceea urmeaza confruntarea cu Ispita, meditatia celor patruzeci de zile. Iar episodul respectiv apare ca o trecere, o traversare a Desertului desertaciunilor. Ceea ce au facut toti marii Credinciosi, cei care au revelat Credinta cea adevarata. Care acum este coborata la stadiul de religie. Adica de meserie...

Si a inceput Isus a colinda prin Galileea, ducand oamenilor darurile lui, mai minunate decat altele caci erau daruri de sanatate, viata lunga, curata. O viata in Credinta. Iar multi cred vazandu-i faptele. Vorba zboara, faptele raman. Ca sa intareasca, sa sedimenteze puterea Cuvantului. Orice fiu al Omului este propriul martor la Ziua Judecatii prin ceea ce a infaptuit.

La aparitia luminii se strang fluturii. Apar ucenicii, apostolii. Pescarii de oameni. Cei ce flamanzesc dupa dreptate, intrucat lumina se intretine prin propriile fapte. Deci trebuie sa lumineze. "Credinta ta te mantuie" se zice dup fiecare interventie. Restul se citeste din Biblie...

Eu vreau sa ma refer la altceva...

AVE APPOLO
De 24 de ore stau cu aceste randuri in cap, mi-ai transmis framantarea ta, tocmai aceasta m-a derutat; a scrie despre Isus inseamna a-l continua, dar inca mai depindem de o mostenire, obisnuinta, de-a ne confunda cu amintirile.
Da, simbolistica, Ioan incepe Apocalipsa definind simbolul, cuvantul; el initial este o mantra, mental, spirit, abstract, devine cuvantul, simbolul, hieroglifa, litera, si se asterne in eternitate prin intrupare, prin yantra.
Omul Isus este si mantra, si simbol, si yantra.
Vorbim, comunicam prin triada, triangulatie, triunghi, piramida, prin deltha - percepem mentalul, Tatal, ne convertim prin simbol - ne izbavim prin forma, prin yantra.
Simbolistica sau hermeneutica, sau fie ce-o fi, si totusi, ceea ce este sa fie...
Nasterea lui Isus in Bethleem, Galileea, Palestina, o lume intre lumi, o epoca intre epoci... dincolo de sacra poezie avem totusi date concrete prin imuabilitatea lor - da, acum Isus se naste, Bethleem este poarta (Biblos, Babilon, Babi...)
Ion, Caim, 22 decembrie 2003, 2:19

TREPTE 3
In periplul nostru prin Istoria cunoscuta (!), a discuta despre cele petrecute la primul Sinod/Conciliu ecumenic apare ca o continuare fireasca. Dar mai inainte sa discutam despre subiectul propus, cuvine-se a face o scurta prezentare a unor termeni. In fond, cel care refuza intelegerea se refuleaza, nu se defuleaza.

Sinod - este o adunare un parlament al "fetelor" bisericesti cu scopul de a solutiona problemele aparute in cadrul Bisericii. Termenul, de origine greaca, apare prima oara in asa-zisele Canoane Apostolice, iar cel latin, de Conciliu(m), e mentionat la Tertulian. Ele sant de trei feluri: locale (in zona administrata de un episcop);

generale (doar pentru partea rasariteana ori apuseana a Imperiului roman, viitoarele Biserici separatiste);

ecumenice ( intrunirile "unificatoare", de pana la anul 1054 cand "fetele" si-au intors spatele, cu consecinte nefaste doar pentru masa de manevra a celor pastoriti de "lupii" lui Pavel).

Ecumenic - derivat din elinul "oikumene", semnifica totalitatea tinuturilor locuite.
Episcop - in greaca inseamna "aparator".

Preot - provine din termenul "presbiter = batran"

Functia de "mitropolit" apare la sinodul in discutie, ca o forma de umplere a unei forme.

Canon - norme, reguli, care pun "garduri vietii crestine".

Erezie - interpretarea dogmei altfel decat in modul stabilit/fixat/oficial/batut in cuie; din "haeresis" (grec);

Schisma - incalcarea prerogativelor clerului.

Sa purcedem deci la drum, deruland povestea cea adevarata.

Dupa misiunea cunoscuta, a lui Isus, incepe aventura Cunoasterii. Cele predate sant raspandite pe spatii din ce in ce mai extinse, nemaitinandu-se cont de criteriile etnice. Omul incepe sa cunoasca omul, sa se cunoasca si recunoasca in calitatea de Om.

Asimilat la inceput evreilor, crestinismul se desprinde, capata forta. Insa exaltarea, intransigenta multora din ei merge pana la a depasi limitele bunului simt, ceea ce ii pune in conflict cu statul roman. Atitudinea lor se dovedeste nociva, inclusiv pentru comunitatea din care fac parte. Uita tot mai des exemplul cristic, inclusiv "Dati, deci, Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Ca exemplificare iata atitudinea a doi prelati, discipoli ai lui Ioan, evanghelistul, cel care s-a apropiat cel mai mult de intelegerea Invataturii cristice.

Aflandu-se in partea orientala a imperiului, Traianus cheama pe episcopul Ignatius al Antiohiei (106-7) spre a culege informatii despre crestinism, direct de la sursa. Iar acesta spune Cezarului/imperatorului ca este un ratacit care nu stie de existenta singurului imparat: Dumnezeu. In consecinta, episcopul e trimis la Roma pentru a se rataci si el printre leii din arena.

La porunca guvernatorul provinciei de a insulta pe Isus, Polycarp, episcopul Smirnei, raspunde: Servesc de 86 de ani lui Isus Cristos, dar nu mi-a facut nici un rau, deci cum as putea sa aduc vorbe defaimatoare aceluia care este salvatorul meu? Moare ars pe rug in anul 160.

Doi oameni, acelasi izvor, insa doua atitudini, doua grade de perceptie diferite.

Corectia vine sub forma a zece perioade "de prigoana" ( intre cateva luni si cativa ani), in care noua religie este confruntata cu probe fizice, psihice, pentru a trezi si mentine Spiritul. Este cuprinsa intre anii 64 si 311, pana ce, in aprilie 30, apare decretul imparatului Galerius de stingere a "datoriilor". La Mediolanum/Milano are loc intrunirea a doi din cei trei imparati ramasi disponibili (restul se transferasera in alte sfere). Este martie 313. Constantinus I si Licinius hotarasc, printre altele, sa extinda prevederile edictului de acum doi ani. Crestinismul devine religie oficiala, egala in drepturi cu celelalte culte, se retrocedeaza averile confiscate. Biserica poate primi bunuri prin testament, legatie, donatie, drept de prescriptie...

CELE SAPTE PACATE
Iti multumesc prietene.
De 1700 de ani isi asteapta elucidarea, dar ce inseamna timpul in fata timpului?
I.C., am sa te apar, nelovindu-i pe cei care au lovit, ci adevarata aparare este trecerea de la luciditate la elucidare, de la forma la continut.
Evenimentele de acum 2000 de ani, trecerea de la Aries la Pisces sau Ichtus, asa cum si astazi, trecerea de la Ichtus la Aquarius - daca pricepem comedia, nu inseamna ca acceptam tragedia.
Decadenta clerului de acum 2000 de ani era fireasca dupa o epoca care inceta, la fel si astazi, aceeasi decadenta la trecerea in urmatoarea epoca. Se mai poate spune: multi chemati, putini alesi - si uite cum tragi-comedia ca cei multi i-au inlocuit pe cei alesi.
Pentru cultura generala a celor multi alesi, sa le amintim ca Iosif, tatal lui Isus, este reincarnarea lui Moise, si acesta reincarnarea lui Iosif, si acesta fiul lui Iacob. Dar daca tot facem risipa de adevar, Iosif fiul lui Iacob ii duce pe evrei in Egipt, si acelasi Iosif, de data aceasta Moise, ii readuce acasa dupa 400 de ani. Sa nu uitam ca Iosif, tatal lui Isus, este a 27-a raza din lumina lui David, astfel ca Isus incheie un ciclu, fiind al 28-lea; intr-adevar, astrologia lunara poate ajuta luciditatea sa se elucideze; dar pentru a nu lasa in suspans, pe Iosif - tatal lui Isus - il mai regasim ca Doge al Venetiei; mai departe nu facem o impietate, toate aceste personaje sunt si astazi, si maine, si in vecii vecilor.
Cand aud astazi cum se spune "biserica lui Cristos" zambesc, zicandu-mi ca si ignoranta poate sa sfasie din credinta. Mai concret, Isus nu a pledat pentru o institutie, el fiind al 7-lea Invatator in aceasta zi Brahma.
Iata c-au mai trecut 2000 de ani, si aceiasi prieteni ai lui Samiaza au facut abstractie de mofturile spirituale, re-realizand aviatia, informatica, cosmonautica... exact acestea lipseau acum 2000 de ani, si poate daca Roma avea o fabrica de hartie, nu s-ar fi prabusit unul dintre cele mai frumoase imperii. Nici noi acum, I.C., n-am fi putut realiza acest dialog daca Bill Gates, in urma unei intregi pleiade de fizicieni, n-ar fi realizat informatica, Internetul.
Dar care-i baiul, care-i problema? Ar mai fi o justificare: brahmanii, budhistii, sunt mai documentati, asta nu inseamna ca fac abstractie ca Abraham vine prin Ur - da, indienii cunosc cele patru cicluri, ere, astfel ca celei pe care acum o finalizam i se mai spune Kali Yuga. Kali - o zeita din olimpul indian, al timpului si neantului, in schimb Yuga, nu departe de Iuda, inseamna fier - sau isprava hititilor. Dar solutia justificarilor este doar o birocratie, chiar si in textul tau aproape ca nu exista femeia, dar hai sa ne distram putin: se stie ca femeile n-au voie in Althar; chiar daca tovarasii preoti n-au voie sa explice, intr-adevar femeia, gratie minunatului ei ciclu, 2-3 zile pe luna e bine sa stea cuminte...
Ion, Caim, 27 decembrie 2003, 2:55

TREPTE 4
CONTINUITATEA UITARII
Dupa primul dangat tras de primul Conciliu ecumenic, crestinismul isi continua marsul triumfal al acumularilor cantitative, fara a invata prea mult din cele traite calitativ. Sa vedem insa cum se prezentaImperiul Roman, in aceasta perioada.

Pana la domnia lui Commodus (anul 181) totul merge cum trebuie, la conducere venind oameni culti, instruiti, capabili, care stiau ce fac. Accidente precum Caligula, Nero, anul celor patru imparati, constituie aparitii sporadice, care sant repede recuperate, aceasta fiind o dovada a faptului ca statul fusese asezat pe temelii temeinice. Dinastia Antoninilor va fi considerata ca o culme a bunei functionari statale. Este singura in care pe tron urca cetateanul cel mai capabil, prin adoptie. Exceptia de la regula o constituie pomenitul Commodus, fiul imparatului-filozof Marcus Aurelius. Apoi vin militarii. Primul este un cartaginez, Septimius Severus, imparatul care s-a casatorit dupa ce a intocmit horoscopul viitoarei mirese. Fiul sau, Caracalla, un om aspru, fratricid, prefera taberele militare, comite acte de cruzime gratuite. La anul 212 emite Constitutio Antoniniana prin care dreptul de cetatenie revine intregii populatii libere. Si moare in propria mizerie, fiind asasinat cand isi facea necesitatile, cinci ani mai tarziu...

Urmeaza anarhia (din anul 235), cand oricine dispune de armata poate aspira la imbracarea purpurei... Cu consecintele de rigoare... Doar fostul sclav Diocles, devenit imperatorul Diocletianus, abdica de buna voie. Cand Tanathos vine la datorie, il afla in patul sau. Ramane singur conducator, insa dupa un an (286) instaureaza didrarhia, adica domnia consecutiva a doi imparati; peste alti sapte apare tetrarhia (patru imparati!). Mareste efectivele armatei. Introduce obiceiul purtarii coroanei. De, vremea lui Cezar se dusese de mult....

Si iarasi hai la joc si voie, ca buna mai va. Exista chiar un moment cand Imperiul e disputat de... sapte imparati (!). Situatia haotica dureaza pana ce Constantinus I elimina concurenta. La anul 324.

Ajuns la potou, fiul din flori al hangitei devenit dominus et Deus/reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant, bazileu, continua si amplifica politica administrativa, economica, legislativa, militara a predecesorului. Insa care este aceasta situatie?

Senatul, institutie a reprezentantilor poporului, este transferat in fundal, ca element de decor. Vox populi se metamorfozeaza in vox domin-us. Marile latifundii se fac si mai mari, stapanii lor angajand armate proprii. Viata urbana cedeaza pasul in favoarea celei rurale. Trocul/schimbul produselor pentru produse cucereste noi piete. Comertul se localizeaza, se sedentarizeaza. Economia devine, deci, tot mai statica. Noua impartire administrativa anuleaza privilegile Romei, ale peninsulei italice. Apare a doua capitala. Al doilea cap... Apoi altele...

Desi asteptata la cotitura, armata este impanata cu elementul barbar, barbarizata, unii dintre noii veniti ajungand in posturi de comanda, de unde pot influenta, uneori decisiv, mersul statului. Intrucat decizia finala apartine unuia singur. Care nu-i mafalda! Unul dintre barbari ajunge chiar sa imbrace purpura (350-3)...

Religia asa-zis pagana se dovedea permisiva/toleranta fata de celelalte credinte asimilandu-le, cu constiinta ca una sant toate, ca UNUL se manifesta in tot, in toate. Mereu mai multi cetateni devin enoriasi.In zilele de sarbatoare bisericile sant pline de oameni, insa cei mai multi nu au cunostintele necesare unei participari constiente. Impletirea spiritualului cu gestul redevine taina, perdeaua templului este refacuta, reparata cu grija. Scolile din Antiohia, Alexandria, patrunse de spiritul marelui Origene, avand in frunte o pleiada de profesori luminati, traiesc ultimile clipe. Oamenii raman simpli neofiti, pregatiti in graba. Sant crestini, dar cati dintre ei mai cred? In fond, in ce? Pentru numele Iubirii cristice, noua religie dispretuieste celelalte culte, asteptand clipa razbunarii. Patrunde peste tot, mereu mai indrazneata, mai posesiva. Cei care incearca o urma de independenta, de a intelege ceea ce citesc, sant descalificati prin aplicarea etichetei-stigmat de eretici. Culmea-i alta: interpretarea este, in fond, aceeasi! Precumpaneste majestatea sa Orgoliul...

La anul 361 urca pe tron fostul coleg de scoala al viitorilor episcopi Vasile al Cezareeii, Grigore al Nissei si Grigore al Sassimei. La scoala pagana de la Atena! Satul de disputele sterile, de faptul ca se ascund mereu mai multe adevaruri in profitul personal, de casta, Iulianus se dezice oficial de crestinism, devenind Apostatul. Va fi asasinat, in timpul unei batalii cu iranienii. Ce conteaza soarta popoarelor, noua sa ne fie bine!

Ca un pas pe calea realizarii imixtiunii Bisericii in problemele interne ale statului, imparatul Gratianus este constrans a renunta la demnitatea de pontifex maximus (382).

La anul 379, la patru ani dupa decapitarea tatalui sau, Theodosius I este ales, proclamat coimparat de catre cel care ordonase executia. Si care il lasa singur, cu "ajutor" de la un general.

Noul stapanitor, crestin fidel, impune locuitorilor, prin decret, sa creada (!) in cele afirmate la primul Conciliu ecumenic. Unul din cei care i-a procurat multe probe, inclusiv penitenta, episcopul Ambrosius, fost arian, spune despre suveran: Il framantau mai mult interesele bisericii decat primejdiile statului. Da cu decrete in stanga si in dreapta, unde intilneste ceea ce nu este in concordanta cu dogmele Bisericii oficiale:

28.02.380 - arianismul este scos in afara legii, hotararile primului Conciliu devin obligatorii (!);

30.06.380 - predarea bisericilor apartinand ereticilor catre "ortodocsi";

10.01.381 - reia decizia din 28.02.380, intarind-o;

24.02.391 - interzice intrarea in templu, efectuarea slujbelor;

8.11.392 - interdictia cultelor pagane, crestinismul este statutat ca religie de statprin ucaz;

393 - desfiinteaza jocurile olimpice (!);

395 - suprima misterele eleusine.

Si moare... Nu inainte de a imparti celor doi fii mosia personala: Imperiul Roman. Aceasta actiune ofera imperiului initiat de Romulus inca un mileniu de existenta, cu conditia sacrificarii, renuntarii la o parte din trupul sau...

Iata ca a sosit totusi vremea pentru al doilea Conciliu ecumenic.

In loc sa fie stinsa, valvataia starnita de Arius rezista, se extinde. Pumnul imperial, care impune condamnarea ereticului, cedeaza la insistentele anturajului, trimitand in exil pe acuzator, la schimb. Cu cateva exceptii, scaunul episcopal din Constatinopol, in perioada dintre primele Sinoade ecumenice, va fi ocupat de catre adepti ai arianismului. Unul dintre ei, Macedonius I, citeste in Epistola catre evrei a apostolului Pavel: Nu sant ei oare toti duhuri slujitoare trimise sa slujeasca pentru cei care vor mosteni mantuirea? Prelatul ajunge la concluzia ca Sfantul Duh, la nivel de inger, nu are aceeasi demnitate ca Fiul, fiind deci intr-o pozitie inferioara. Relatarea despre noua orientare apare in scrisoarea episcopului Athanasios din al treilea exil, el numind duhurile respective tropioi= figuri, metafore. Episcopul de Mediolanum, Ambrosius, in sinodul local de la Sirmium (378) combate pe Macedonius...

AGONIE SI EXTAZ
1 ianuarie 2004, la Vatican Papa Ioan Paul al II-lea vorbeste despre "noua ordine".
Au trecut 2004 ani, ciclu cosmic, de fapt 60 de grade pe o tema astrala, aceasta fiind a treia stare/ faza a unei singure etape de aproape 7000 de ani, in si prin care spiritul s-a confundat cu o specie care acum trebuie sa fie spirituala.
Trei faze, trei case ale cerului intre doua semne de aer: Gemini si Aquaris; in cele trei semne - de Pamint, Foc si Apa - intruparea cuvintului s-a definitivat; incarnarea a beneficiat de carne: Taur, Berbec, Pesti...
Vei zice: aceste simple randuri pe care le insir nu sunt percepute nici astazi - oare? Ispita a fost atat de mare incat acum ispita este inabusita de ispita. Mi-ai redat un film, un scenariu in care regizorul pare sa faca parte din noul val italian - la vremea lui a fost o idee, sau mai mult un experiment.
Da, adevarata istorie se petrece aici, in aceste invartoseli ale celor 7 concilii sau 7 pacate, nu este o istorie ascunsa cat neasteptata, ca sa nu ne mai ascundem noi.
Lumi paralele, istorii ciclice, evolutii amendate de revolutii...
Ideea fixa a monoteismului este doar o speculatie recenta, materialista, monada sau monoteismul sunt, nu trebuiesc inventate, sau daca inventam ceva este tocmai impotriva inventiei, a creatiei. Cei putini sunt prea mari, cei multi sunt prea mici - muritori si nemuritori, in realitate nemuritori - dar acesti avatari par sa incurce lumea pentru a o descurca; ceea ce vedem noi incurcat e doar o manifestare, si culmea, o percepem si senzorial. Pana la ridicol nici un pas; traim printr-o falsa maturitate, si nu maturitatea ne distruge, cat falsul ei.
Discutam din anteriorul conciliu: aceasta realitate impartita intre potenta si impotenta, intre femei si barbati; chiar si astazi avem aceasta dimensiune - alimentara - care genereaza si mentine o stare anestezica, dealtfel in plan divin acesta este scopul asa-zisei "alimentatii", si intr-adevar, ne-am permis sa uitam de originea noastra divina, pana la o superba agonie. Impotenta este o consecinta fireasca a unor consecinte nefiresti, ea poate fi remediata daca remediem aceste consecinte nefiresti. Cultura, stiinta, politica - toate una sunt: comunicarea, dar cu gura plina de materie nu-i frumos sa vorbesti...
Ion, Caim, 5 ianuarie 2004, 2:22

SANSA PIERDUTA
Atunci cand vrei sa prezinti ceva, mai intai faci o prezentare a cadrului de desfasurare, pentru ca astfel, avand o viziune de ansamblu, lucrul, obiectul prezentarii sa poata trai. Sa-i oferi sansa de a evolua. Fie doar si pentru faptul, poate minor in aparenta, ca propria evolutie este dependenta de manifestarea divinitatii din noi, la nivel de creatori, insufletitori, animatori. Intrucat ne urcam, ne ridicam pe scara lui Iacob prin Constientizare. Caci vietile noastre, ale tuturor, sant ca niste ape ce curg din amonte spre aval, viteza depinzand de manifestarile, de faptele fiecaruia.

Suntem, deci, in anii de debut ai celui de-al cincilea centenar de dupa ceea ce a fost, pentru unii, nasterea Cristului. Iar pentru cei mai multi doar ingreunarea pamantului cu inca o umbra vie.

Tot in Imperiul Roman. Unde ajunge soldatul, imediat dupa incetarea operatiunilor militare, se apuca de refacerea infrastructurilor, adaptand, refacand, armonizandu-le la situatia existenta in restul teritoriului latin si latinizat, pentru o cat mai grabnica integrare. Apar, rand pe rand, drumuri, poduri, fortificatii, apeducte, forumuri/piete, temple, case, terme/bai publice, scoli, arcuri de triumf. Orase intregi. Ca sa ajungi ofiter trebuia sa inveti a te descurca, inclusiv in domenii precum administratia, constructiile, arhitectura, comertul. In anii de serviciu, militarul era obisnuit sa deprinda diverse aptitudini, cunostinte, inclusiv admiratia pentru civilizatie, in general si cea romana, in special. Este unul din motivele pentru care veteranii erau lasati la vatra si improprietariti in diverse parti ale imperiului: prin cunostintele, relativa avere, disciplina lor, reprezentau un element de stabilitate, informare si totodata un exemplu pentru localnici. Expresia "toate drumurile duc la Roma" pe langa faptul ca reflecta o realitate, indica o centralizare, in sensul ca structura de conducere a statului crease reteaua necesara unei bune informari, in scopul repartizarii judicioase a responsabilitatilor si beneficiilor.

Pacea, acea pax romana instaurata pe trei continente, impulsionase prosperitatea economica, sociala, aceasta, la randul ei, dinamizand viata culturala.

In domeniul constructiilor sant renumite:

- Pantheonul, cladirea cu cea mai mare deschidere a cupolei din antichitate, care adapostea toate divinitatile, inclusiv Isus (anul 27 i.I.);

- Altarul Pacii/Ara Pacis Augustae (9 d.I.);

- Amfiteatrul Flavian, cunoscutul Colosseum, cladit pe fundul unui lac secat, masura a ingeniozitatii latine (finalizat la anul 80);
- Forumul si Columna lui Traianus (113);

- Gradinile imperiale de la Tibur/Tivoli, mauzoleul lui Hadrinus;

- Termele lui Caracalla (26500 mp, 1600 de locuri -anul 216);

- Zidul lui Aurelianus, in jurul Romei (270-271).

Literatura este ilustrata de poetii Vergilius, Horatius, Ovidius, Persius, Iuvenal, Martial, prozatorii Petronius, Apuleius din Mandaura, Longos. Istoria ii are pe Titus Livius, Plutarh, Tacitus, Dio Cassius, Apianus. Geografia se mandreste cu Strabon din Amaseia, numit "parintele geografiei". Claudius Ptolemeu, geograf, matematician, astronom, astrolog, trateaza Omul ca Spirit central al sistemului solar, plasand corespunzator locul sau de popas, Terra; intelegerea diferita are ca efect aparitia teoriei geocentrice, ce serveste de cauza pentru scuza si acuza.

In anul 95 apare la Roma Institutia oratoria a lui Quintilianus, intrucat, pe vremuri, oamenii publici invatau sa vorbeasca. Eruptia vulcanului Vezuviu "ajuta" pe Plinius cel Batran sa dezbrace haina terestra, dupa ce scrisese monumetala Naturalis Historia , chintesenta a cunostintelor din vrremea lui. Medicina ii prezinta pe Celsus si Galenus din Pergam. La invitatia imparatului Hadrianus, juristul Iulianus inmanuncheaza si armonizeaza toate documentele aparute in domeniu, actualizandu-le. Mort in anul 65, Seneca, adept al stoicismului, isi vietuieste propriile precepte prin scris, vorba, fapta. Plotin din Lykopolis, primul neoplatonician, este si ultimul mare filozof "pagan" (244); va fi redescoperit de Firenze/Florenta renascentista, apoi de Europa, prin Massimo Ficcino.

Toate cele insirate mai sus sant doar spicuiri din vasta activitate intelectuala desfasurata in cadrul reprezentat de marele Imperiu Roman. Activitate care implica si contributia adusa de conducatorii statului.

Situatia se schimba apoi. Totul decade, mai intai incet, ca ros de un cariu ce doboara copacul pe nesimtite. Paganus/taranul, temelia, talpa tarii, incepe sa devina pagan. Este privit cu dispret, scos in afara legii! Dar a carei legi? A statului nu, caci el avea nevoie de acesti truditori care-i tineau pe toti! Atunci cine? Raspunsul este dat, paradoxal, de martiri! De ce? Multi dintre crestini erau practicanti "dupa ureche", in sensul ca luau din invataturile cristice doar ce le convenea. Pentru a vedea mai devreme Imparatia Cerurilor, deoarece Isus nu facuse vreo referire la suicid, ci din contra, el insusi fiind un exemplu exemplar, gasisera mijlocul de a eluda acest precept: provocau autoritatile, inclusiv prin acte de vandalism.

Daca se cauta la sursa primara, razboaiele au ca element declansator fanatismul religios, care refuza a tine cont de cele mai elementare reguli de bun simt. Iar acestea se justifica prin uzurparea numelor marilor Invatatori. Care toti s-au referit la om, nu la oameni! Cand Muhammad scria despre djihad se gandea la razboiul cu noi insine, cu raul din noi. Asa s-a petrecut si cu Moise & Co. Ce sa mai spunem despre "Iubirea cristica"!

In armata se instaureaza anarhia, silind pe imparati a apela mereu mai des, mai insistent, la elementul strain, barbar. Adica la cei pentru care romanii fusesera un etalon si pe care au astfel prilejul de a-i vedea din interior, de a sesiza starea reala, existenta la acea data. Apoi, multi din cei care urca pe tron nu mai sant la inaltimea misiunii lor, evenimentul din anul 395 fiind o urmare fireasca a situatiei de facto. De altfel, analizandu-i faptele, Theodosius I pare ca ar fi fost impus de Biserica ca aceasta sa-si imbunatateasca imaginea. Insa degeaba! Intrucat de unde nu e... Indata dupa iesirea de sub obroc, incepe o campanie bisericeasco-militara, ce se vroia comparabila cu perioadele de persecutie. Noroc cu vandalii, desi ei au jefuit, distrus in Roma, folosindu-se de asa-zisul drept al invingatorului. Biserica a distrus o civilizatie!...

Dar sa continuam a vedea ce s-a pus in loc.

Mai intai vreau sa fac o rectificare la e-mail-ul anterior: cei care au convocat Conciliul al doilea ecumenic erau imparatii Gratianus cu Theodosius I. Si acum, dupa ce am repus lucrurile pe fagasul lor normal, sa continuam a manifesta normalitatea. Deci, la drum.

Acum., in primii ani ai veacului al cincilea, doua entitati lucreaza la umplerea unui gol lasat de anatemizari. episcopul Theodor din Mopsuete/Cilicia afirma: Cuvantul nu s-a facut om; Cristos este un om in care a locuit Cuvantul; e Fiul adoptiv al lui Dumnezeu. Diodor din Tars continua: Una este omul si alta Dumnezeu din Isus; amandoua naturile sant unite prin demnitate, autoritate si egalitatea onoarei. Ii ompleteaza un elev de-al lor.

Nepot al lui Pavel din Samosata, Nestorius s-a nascut la Germanica/Siria. Are o infatisare placuta, voce frumoasa, sonora. Mare abilitate pentru improvizatii. Theodoret din Cipru, unul din adversari, afirma ca acesta nu ezita a cobori "la urechea auditoriului", umbla imbracat cu aceeasi haina. De tanar intra in randurile clerului antiohian, ajungand la treapta de preot-paroh al unei biserici locale. Nicean convins, predicile sale sant incendiare. Foarte apreciat, imparatul Theodosius al II-lea, casatorit cu fiica unui profesor la scoala "pagana" din Atena, Aelia Athenais, devenita, ca imparateasa, Eudoxia, ce-i fusese prezentata de sora lui, evlavioasa Pulheria, il numeste pe Nestorius patriarh al Constantinopolului, prin decretul din 10.04.428.

Se constata, de-a lungul vremurilor, ca noi contestam altora aceleasi drepturi pe care le pretindem pentru propria persoana, intrucat ne arogam calitatea de unici depozitari ai Adevarului, fara a medita la faptul ca asta inseamna o arestare a Divinitatii. Adevarul apartine tuturor, omul fiind un Adevar in manifestare. Adevarul este zidul la care trebuie sa lucram spre a evita sa se darame peste noapte.

Imediat noul ierarh emite legi contra sectelor de pe cuprinsul imperiului rasaritean, facand exceptie cu pelagieni, care sustin ca pentru efectuarea binelui este suficienta libera vointa. La interventia unui laic occidental, Theodosius porunceste alungarea celor condamnati.

Cercetand carti, natura inconjurtoare, pe sine, patriarhul ajunge a da contur ideilor sale. Prin masurile luate, doreste a pregati terenul pentru propria doctrina. Prima oara tezele sant expuse public prin intermediul lui Anastasios, unul dintre discipoli, in timpul unei slujbe: Maria nu trebuie de nimenea numita Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca ea este creatura omeneasca si Dumnezeu nu poate fi nascut de o creatura. In fata noului, cel ce se crede slab este neajutorat, iar cei nestiutori se tem. Fiind prezent, lui Nestorius i se solicita interventia, insa profitand de faptul ca se apropie sarbatoarea prilejuita de ziua natala a lui Isus, amana raspunsul pentru data respectiva. Lasa timp de meditatie celor care accepta a dezbate deschiderea.
In ziua fixata, oamenii se revarsa spre catedrala patriarhala precum raurile la mare. Unii asteapta confirmarea proprilor raspunsuri, alti se simt coplesiti de intrebari. Cei multi sant cei lenesi, a caror viata este alcatuita din intrebari,deoarece nu se ostenesc a-si da raspunsuri, asteptand totul de la ceilalti. Prelatul apare: Ma intrebati daca Maria poate fi numita mama lui Dumnezeu? Asadar, Dumnezeu a avut mama? In acest caz nu trebuie sa imputam paganismului ca a vorbit de mame ale zeilor. Asadar, apostolul Pavel minte, fiindca el zice despre dumnezeirea lui Cristos ca este fara tata, fara mama si fara neam... Creatura n-a nascut pe Creatorul. Ea a nascut numai pe omul, care este instrumentul dumnezeirii. Sfantul Duh n-a dat pe Cuvantul, dar numai i-a creat un Templu -facut de o Virgina- in care El sa locuiasca. Eu cinstesc aceasta haina de care s-a servit El, pentru respectul aceluia care a imbracat-o si de care El este inseparabil; separ naturile dar nu separ respectul meu. Iau in consideratie ceea ce-mi spune el (respectul). Dumnezeu a imbracat umanitatea si, din cauza celui care a ales, cel ales a fost numit Dumnezeu." Urmeaza alte predici ce aduc noi argumente, aprofundand ideile expuse. "Maria a nascut pe Fiul lui Dumnezeu in acest inteles; ea a nascut un om, care pentru unirea sa cu Dumnezeu, in sensul strans al cuvantului, poate fi numit si Fiul lui Dumnezeu. Asa s-ar putea zice: Dumnezeu este mort... Eu vreau sa pastrez neatinse, insa fara vreo confuzie, cele doua naturi. Vreau, in om, sa recunosc pe Dumnezeu si sa venerez pe acest om, numit Dumnezeu, si care, prin aceasta, are drept la rugaciunile noastre...

ISTORIA IMPOTRIVA ISTORIEI
Ei, partea ta s-a terminat, ma bucur pentru teza ta de doctorat, multi se vor intreba prin ce scoli ai trecut, putini stiu ca stiinta n-are nevoie de scoli, altfel risca sa devina o institutie, si mai rau, chiar si omul.
Niciodata nu mi-a placut istoria politica, fiindca politica nu exista, istorie - sunt sigur ca impreuna cu tine o vom reabilita, si adevarata istorie este a stiintei, a culturii, a pasiunii - care apartine credintei.
Perioada pe care mi-o descrii acum - mii de papirusuri, suluri, plecasera deja spre marile centre orientale, pentru a fi salvate din fata celor care aveau datoria sa le distruga.
Theodosius II, Nestor si Kyril ca protagonisti, trei baieti intr-un fotbal in stil american.
In plan subtil ne aflam in casa a XII-a a Pestilor, una dintre cele mai paradoxale case ale cerului, dominanta ei este dualitatea, dar ceea ce trebuia sa realizeze casta preotilor era sa elimine alternativa. Dualitatea se refera la monada, ea este verbul cosmic, sensul unic, absolut, yin si yang, binele si raul, si de aceasta data trebuia eliminat binele. Si daca am spus ca-i paradoxala, raul trebuia sa devina o monada, sau in termeni electronici, o amplificare in amplitudine.
Acum suntem la limita dintre casa a XII-a si a XI-a, de la mobilitatea si dualitatea Pestilor o trecere brusca spre fixitatea Aquarisului, sau casa Omului.
Condamnarea lui Isus s-a datorat unui act... ca ultim Invatator trebuia sa spuna totul - da, a oferit omenirii ceea ce clerul preotesc nu stia nici el, Adevarul.
Au fost situatii cand mi s-a reprosat sa nu dau perle la porci... dar se uita un detaliu: pentru a percepe aceste perle trebuie sa renunti la titlul de porc; ignoranta poate auzi adevarul, chiar crede ca-l intelege, chiar si-l aroga, dar se uita ca adevarul nu este un titlu, afirmatie, dorinta, hobby, academie, ci este fapta.
Nici la ora actuala majoritatea nu inteleg, nu percep fapta; daca spun ca fapta e o greseala, ei se vor mira, dar adaug: repetarea faptei (a greselii) este un pacat. Fapta-i totul - generat, creat de Absolut.
La fel ca si Aries, Nestorius, Filon din Alexandria, Origene... si-au dorit sa perceapa un Absolut, prin Evanghelia celor patru care circula sub forma de manuscrise aveau destule date, dar le lipsea ce le lipseste si astazi oamenilor: pentru a aprofunda acest Absolut, Templul - corpul fizic sau Fiul - trebuie sa fie sanatos, sanatatea inseamna minimum de interferenta intre materie si spirit; de aceea multi se vor intreba ce rost are istoria pe care o desfasuram aici, chiar si preotii vor fi surprinsi, s-au scris atatea in domeniul patristicii dar "pare" sa lipseasca ceva - da, ce rost are aceasta istorie in Planeta Painii? Cu timpul vom afla ce inseamna Planeta Painii, nici eu nu ma gandesc ce-ar putea sa fie. Astazi cel mai mare paradox al omenirii poate fi spus asa: putem sa nu putem.
Astazi omenirea este bolnava gratie medicinei alopate, medicamentelor, si mai ales unei alimentatii contradictorii; putem face abstractie de medicina alopata si medicamente, pentru a nu face abstractie de alimentatie - deja avem o pledoarie de peste 2000 de pagini prin care demonstram ca sanatatea se afla intr-o alimentatie sanatoasa, sau alimentatia pur naturala; nu dupa 21 de zile cum spune duduia din Australia, ci dupa 21 de ani, si aceasta alimentatie naturala dispare; corpul fizic a ajuns la minimum de interferenta.
Asta in ce priveste corpul fizic, dar mai avem asa-zisul corp intelectual, care trebuie sa fie la un maximum de rezonanta cu intelepciunea, cu corpul mental - astazi toata lumea este ignoranta, gratie lipsei de gratiere a unui invatamant materialist - opera celor "7 pacate"; milioane de profesori, umar la umar, intr-un mars furibund isi fac datoria...
Ion, Caim, 9 ianuarie 2004, 3:04.