Ampere, Andre Marie

Angstrom, Anders Jonas

Bell, Alexander Graham

Biot, Jean Baptiste

Celsius, Anders

Clausius, Rudolf Julius Emanuel

Coulomb, Charles Auguste de

Eotvos, Lorand

Fahrenheit, Gabriel Daniel

Faraday, Michael

Fermi, Enrico

Franklin, Benjamin

Galilei, Galileo

Gauss, Carl Friedrich

Gilbert, William

Gray, Louis Harold

Henry,Joseph

Hertz, Heinrich

Joule, James Prescott

Lord Kelvin (William Thomson)

Lambert, Johann Heinrich

Maxwell, James Clerk

Napier, John

Newton, Isaac

Oersted, Hans Christian

Ohm, Georg simon

Pascal, Pierre Blaise

Lord Rayleigh (John William strutt)

Reaumur, Rene Antoine Ferchault de

stokes, George Gabriel

ANDRE MARIE AMPERE
AMPER (A) - unitatea fundamentala pentru masurarea intensitatii curentului electric. A fost denumita astfel in cinstea matematicianului si fizicianului francez Andre Marie Ampere.
DEFINITIE: 1 amper este egal cu intensitatea constanta a curentului care, trecand prin doua conductoare paralele si rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila, aflate in vid, la departare de un metru unul de celalalt, produce intre aceste conductoare o forta de 2 x10-7 newtoni pe fiecare metru de lungime.
Amperul este si unitatea de masura a tensiunii magnetice, egala cu tensiunea magnetica in lungul unei linii inchise, produse de o spira strabatuta de un curent electric cu intensitatea de un amper. sinonim amperspira.

VIATA SI OPERA
Andre Marie Ampere s-a incarnat la 22 ianuarie 1775, in localitatea Polemieux de langa Lyon. Inca de la varsta de 14 ani citea cu pasiune toate cele douazeci de volume ale Enciclopediei... franceze, editate de Diderot si d'Alembert, care i-au trezit interesul pentru stiintele naturii, pentru matematica si filosofie. s-a dedicat in special botanicii, chimiei, fizicii si matematicii; la varsta de optsprezece ani mai cunostea, pe langa latina, italiana si greaca.
In anul 1801 a devenit profesor de fizica la scoala Centrala din orasul Bourg, iar din 1805 a activat ca profesor la scoala Politehnica din Paris. In aceasta perioada a lucrat foarte mult in domeniul matematicii. A publicat mai multe lucrari stiintifice despre teoria probabilitatii, despre aplicabilitatile matematicii superioare in mecanica si despre diverse alte probleme de analiza matematica.
Pentru lucrarile sale stiintifice din domeniul ecuatiilor diferentiale a fost numit, in 1814, membru al Institutului (institutie din care ulterior a luat nastere Academia Franceza), iar in anul 1821 a fost numit profesor de fizica experimentala la College de France.
Cele mai importante lucrari ale lui Ampere sunt din domeniul fizicii. In anul 1820 Oersted atragea atentia fizicienilor lumii prin consideratiile sale cu privire la actiunea curentului electric asupra acului magnetic. In acelasi an, Ampere si-a prezentat descoperirile sale in acest domeniu la una din sedintele Academiei.
In primul rand a afirmat ca polul nord al uni ac magnetic aflat sub un conductor electric prin care trece curent electric tinde sa devieze spre stanga, asa cum se departeaza degetul mare de la mana dreapta de palma, stabilind astfel asa-numita regula a mainii drepte.
Cercetarile teoretice si experimentale minutioase efectuate in domeniul interactiunii curentilor electrici si al magnetismului l-au condus pe Ampere la formularea primei teorii cu privire la magnetism si la descoperirea interactiunii curentilor electrici. In aceasta teorie, Ampere arata legatura dintre magnetism si curentii electrici ca doua grupuri de fenomene care initial erau considerate diferite.
In anul 1826 a reusit sa formuleze legea cantitativa cu privire la interactiunea curentilor electrici: "Forta cu care actioneaza doua elemente ale curentului unul asupra celuilalt este direct proportionala cu produsul curentilor si invers proportionala cu patratul distantei dintre ele".
Dupa anul 1828, Ampere s-a intors spre activitatea stiintifica din domeniul matematicii si a mai publicat cateva lucrari de matematici superioare. A incercat sa alcatuiasca si o clasificare a stiintelor pe baza unor principii filosofice si matematice.
Lucrarile sale geniale de o importanta fundamentala pentru fizica au fost recunoscute inca din timpul vietii; cu toate acestea, niciodata nu a avut suficiente mijloace financiare pentru a-si efectua experientele.
A trecut in astral in timp ce efectua o calatorie spre Marsilia, la 10 iulie 1836.

Francois Arago batu de cateva ori in usa. Dar nu-i raspunse nimeni. Ampere lucra.
Arago inteIese. Vedea lumina pe sub usa, lumina care stralucea pana noaptea tarziu in biroul lui Ampere.
"O sa vina cu siguranta" - isi spuse Arago, "dupa ce isi termina experientele".
si intr-adevar cateva zile mai tarziu, Ampere a venit. Fata ii stralucea de bucurie.
- Francois, am constatat ca gazda mea m-a pacalit anul trecut cu sase sute de franci pentru patrunjel. Femeia asta o sa ma omoare. Am incercat sa-mi numar banii, dar n-am reusit, fiindca n-am nici o para chioara. Ce parere ai, Francois? Vezi si tu cat sunt de neajutorat!
- Am inteIes, Andre. Nu poti sa mosmondesti sapte zile si sapte nopti la o hartiuta fara sa-ti primesti pedeapsa.
- Ceea ce imi scrie Oersted nu are nici cap nici coada si totusi e adevarat. Face experimente, dar nu le duce pana Ia capat. Emite ipoteze, dar nu trage concluzii. De fapt, e o rusine ca lasa treaba in seama altora.
- A meritat oare atata truda?
- M-am straduit sa lamuresc niste lucruri. In primul rand am facut delimitarile de rigoare si am stabilit denumirile. Exista o electricitate statica si una dinamica. Electricitatea statica este o incarcatura electrica imobila, care are numai tensiune, dar nu este capabila sa produca energie, iar efectul ei este descarcarea electrica. Electricitate dinamica numesc acel fel de electricitate care ia nastere atunci cand unesc doi poli printr-un conductor. Acest curent electric poate sa efectueze fara intrerupere o actiune chimica sau fizica. Actiunea chimica a fost demonstrata de Davy. Valul de mister care mai acopera actiunea fizica a fost ridicat la un colt de Oersted. A zarit el ceva, dar nu e totul... Vino in biroul meu. Am sa-ti arat ceva!
Pe masa de lucru a lui Ampere se afla o baterie cu mai multi elementi. Alaturi de ea erau felurite dispozitive pregatite pentru diverse experiente. Ampere se puse imediat pe treaba.
- Uite, am aici un ac magnetic care se poate misca liber in plan orizontal. Vezi, acul s-a stabilizat in pozitia de la nord spre sud. Acum am sa conectez curentul electric.
Ampere facu legatura cu curentul electric. Acul magnetic devie usor, si se opri intr-o pozitie oblica fata de pozitia conductorului.
- Dupa cum vezi, draga Francois, curentul electric produce devierea acului magnetic din pozitia initiala. Pana aici a mers Oersted cu observatiile sale.
Ampere facu alta experienta, apoi inca una si inca una. In cele din urma lua o bobina pe care era infasurata o sarma de cupru izolata si o atarna chiar deasupra mesei, in asa fel incat sa stea in pozitie orizontala. Apoi a legat cele doua capete ale sarmei la polii bateriei. Ii zambi apoi cu un aer poznas lui Arago.
-- Ce se va intampla daca voi lua doi magneti si ii voi apropia unul de altul cu polurile sud?
Arago zambi Ia randul lui.
- Cele doua poluri sud se vor respinge, Andre.
- Dar daca voi apropia polul nord al unuia de polul sud al celuilalt ?
- Atunci, daca nu ma insel, se vor atrage.
- Acuma priveste aici -Ampere deveni deodata serios- voi introduce curent electric in aceasta bobina. Ampere a luat apoi un magnet.
- Acum am sa ma apropii cu un pol al magnetului de capatul bobinei ! Ce observi, Francois?
- Magnetul atrage bobina.
- Iar acum intorc magnetul si il apropii de acelasi capat al bobinei cu celalalt pol.
Arago vedea cu uimire ca magnetul respingea bobina. Ca si cand bobina ar fi fost si ea tot un magnet! Privi intrebator spre Ampere.
- Este absolut sigur ca, atunci cand prin bobina trece curent electric, la cele doua capete ale ei se formeaza un camp de forta magnetic.
Arago il dadu usor la o parte pe Ampere, ca sa poata repeta singur experienta cu bobina. Dintr-o data incremeni.
- N-ai cumva pe aici vreo bucata de fier, Andre? Cel mai bine ar fi o bucata de bara de fier.
- Pentru ce ?
- Ai sa vezi imediat ! Cauta repede daca n-ai o bucata de fier!
- Uite pila asta rotunda. E tot din fier.
Arago ii scoase manerul de lemn, o baga in bobina, aduna cuisoarele si alte obiecte marunte de fier ce se aflau pe masa mai aproape de bobina si dadu drumul Ia curentul electric.
Toate maruntisurile de fier sarira de pe masa si se lipira de cele doua capete ale pilei. Arago intrerupse curentul electric. Cuisoarele cazura imediat la loc pe masa. Ori de cate ori Arago conecta curentul electric sau il intrerupea se repeta acelasi fenomen.
Ampere se uita la randul sau uimit la Arago.
- Ce... ce faci? intreba el uluit.
- Un magnet artificial, Andre !
- Un magnet electric, Andre! Ba am putea chiar sa-l numim electromagnet!
- Da, dar e formidabil... Era randul lui Ampere acuma sa repete experienta lui Arago. Apoi se apropie de el.
- Ai dreptate, Francois. Fierul se poate magnetiza cu ajutorul curentului electric pe o perioada oricat de lunga de timp si oricat de intens dorim.
- Da, dar numai fierul, spuse Arago si se ridica in picioare.