Capitolul VIII
Ca avanpremiera, la Povestea Painii VIII, subiectul este azima, sau painea naturala, sau Painea Domnului. Nu numai tu, dar toti care au realizat aceasta realitate - azima, sunt surprinsi, consternati de niste aspecte iesite din comun. Printre acestia eram si eu, adica acum nu mai sunt, si respectiv cei de la Caim. Mariane, noi am perceput azima ca pe o paine obisnuita, desigur, neobisnuit de sanatoasa; in afara de asta, n-am realizat alimentatia naturala din punctul de vedere al unei suferinte, al unui patos. Acest aspect ne-a derutat. Bun, dar si tu, si ceilalti ati constatat, ati vazut, ati auzit... efecte ale azimei dincolo de obisnuit. Tratari ale cancerului de orice culoare, situatii supraponderale care au ajuns normale, sa mai insir atatea?... Una peste alta, duce spre panaceu. Nu de alta, dar sa cauti un lucru firesc Vietii, evitand din start piatra filozofala, flogisticul, si alte metaforii ale butaforiei... Este firesc sa te intrebi ce se intampla, dincolo de impresii si pareri, cel putin pe mine m-a framantat ca pe un aluat, si de-abia in aceste zile, 26 nov 2002, a aterizat F.I.S.A. (nu M.I.S.A.) Acum nu putem spune ca noi eram perfect sanatosi. Orice organism are belelele lui, numai ca aceste azime si alimentatia naturala ne-au refacut ca Mama Natura; este un efect discret, ca acum, eltistul, sa fie un om calm, atent, rabdator, in spirit de colaborare, de sacrificiu, si cu un factor de creativitate. El nu se supune normelor traditionale, somnolentei, lenei, ignorantei, si mai ales acum, in sezonul TBC-ului popular, eltistii fumeaza universal.
Ma refer si ma adresez acestor cazuri diabolice, a-i scoate pe oameni din iad, si mai ales a-i face pe ei sa se scoata, este un lucru minunat. Toti cauta calea cea mai scurta si dreapta, si chiar daca n-o gasesc, se lasa cu afaceri.
Azima, si dupa teoria pe care o facem acum, putem spune intr-adevar ca este Painea Domnului. De la bun inceput putem spune cum ca acele gaste din Capitoliu n-au avut scuturi si lanci, pentru a salva viitoarea institutie. Si totusi, ele si-au arogat meritul de a fi salvat Capitoliul. Asa-i si cu azima. Actiunea indirecta este cea mai directa. Nu de putine ori, chiar si in aceste e-mail-uri, cei care debuteaza ca abonati trec dincolo de rusine, chiar George are o imagine:
< Un patron din Buzau a incercat azimele cu branza, acum cateva luni. Si-a cumparat intr-o zi o jumatate de kilogram, si s-a facut ca ne-am vazut a doua zi, chiar la el la firma. Angajatii sai mi-au povestit ca facea ture dese din birou la toaleta, parca manat de un impuls intens. Acestea nu mi le-a spus el, dar cand ne-am vazut, mi-a dat o replica : "- Credeai c-am murit?..." Si a ras binevoitor... ;-) " >
Alt exemplu, ar trebui sa ii punem intr-o situatie neplacuta pe protagonisti... Spuneam in Povestea Painii ca cea mai grava afectiune sau boala...
CONSTIPA vb.I.tr. (despre alimente) a produce constipatie. o refl. (despre oameni si animale) a nu putea elimina materiile fecale din organism. [p.i. constip. / < fr. constiper, cf. lat. constipare - a strange la un loc, a astupa]
CONSTIPAŢIE s.f. stare a unei persoane care manifesta greutati, incetineala in evacuarea intestinului; coprostazii. [gen. -iei. cf. fr. constipation]
...este aceasta Constitutie individuala. Si nu de alta, acum se discuta schimbarea Constitutiei. Da, este atat de grava incat nimeni nu o mai observa; folosesc termenul acesta pentru ca este valabil si pentru maternitatea masculina, cand un barbat care se respecta este in luna a saptea sau a opta. Unitatea de masura este cea pe care a folosit-o si Iulian. Noi, in obraznicia noastra, ii mai spunem "wc la purtator". Dar sa trecem de o realitate care ne apasa. Ăn normele nutritionismului actual, printre glucide, vitamine, lipide, puncte-puncte, 50% este alocat fibrelor. Nutritionistii nu stiu de ce stiu. De aceea au devenit salariati. Nord-americanii sunt si ei pe aproape, dar gastele din Capitoliu nu-i lasa. Ăntr-adevar, azima este capul de afis al fibroaselor. Ele sunt ca un burete de sarma; imi aduc aminte de unele replici: "ma zgarie pe gat"; asta probabil ca este vizavi de zgarie-branza. Ele nu zgarie numai girafa, ci mai au inca 11.000 mm de gat, si ceea ce intalnesc, imping inainte spre victoria finala. Arcul de Triumf este anusul, si in loc de "- Evrika!" tragem apa. Probabil ca daca s-ar inversa aceste vestibuluri... nu de alta, dar Vlad Ţepes a incercat-o; ca daca ce iese pe fund ar iesi pe gura, am fi mai atenti cu viata noastra.
Fondul Monetar International aloca fonduri astronomice wc-urilor, desigur, fara ramburs. Toata aceasta comedie a tragediei pe care am insirat-o... inca n-am intrat in subiect, in idee. Corpul fizic (Fiul sau Templul) este un corp subtil, energetic. Si prin el si in el traieste Spiritul. De multe ori imi aduc aminte de acea reclama, determinata de o anumita rugaciune, cand se spune "sunt canal deschis". Numai ca spiridusul acesta e antigravitational. Einstein stia, dar n-a semnat. Spuneam ceva de inversarea vestibulului, el este in realitate asa. Este uimitor cum anatomistii, si mai ales cei rusinosi, i-au spus wc-ului zona sacrala. Se rosteste asa de obisnuit, banal termenul acesta, incat nici despre biserica nu se spune asa. Zona sacrala, sau zona sfanta, sacra, divina. De acolo se initiaza circuitul spiritual, in care colaboreaza Kundalini si Muladhara. Acestea nu prea se vad ca-s rusinoase. Traiectul lor este vertical, de jos in sus, si iese prin crestetul capului, prin Sahasrara. Cu putina atentie putem observa ca acest traseu este dublat in util prin tubul digestiv. Acesta nu este pentru digestie, ci pentru a echilibra, armoniza aceasta energie spirituala. La o prima observatie, vedem ca miscarea este inversa, de sus in jos, astfel incat bolul sau bolovanii, daca nu ajung la bulimie, stabilesc si restabilesc o circulatie ideala, a Vietii. Nu mai intram in amanunte. Constipatia de mai sus face ca aceasta energie sa fie blocata, astfel ca Spiritul nu mai circula. Corpul fizic (Fiul) degenereaza (imbatraneste), si in final moare.
Azima curata acest traiect gravitational, pentru a fi o cale deschisa antigravitationalului. Deci este vorba de o actiune indirecta. Ăn cazul unui corp fizic perturbat, Spiritul repara orice, oricui, oriunde, el nu tine cont de terminologia medicala; cancerul sau durerile de dinti ii sunt totuna. Daca aceasta azima este insotita si de o alimentatie naturala, actiunea ei, pe de o parte, este infailibila. Corpul fizic (Fiul) nu mai degenereaza, el este continuu generat, iesind din roata karmica, mentinandu-se la o asa-zisa varsta de 30 de ani. Este uimitor cum azimele se preteaza si la alimentatia denaturata, tinand in frau caii calului funebru. Ăntr-adevar, este un panaceu, accesibil oricui; acum, cunoscand aceste lucruri, oamenii si medicii nu vor mai avea access la filozofia motivatiilor, ramane ca ei sa accepte autocondamnarea.
Ion, Caim, 1 dec 2002, h. 02.25
Acest text este preluat din Planeta Painii, unde s-a raspuns la un e-mail.
Acum 8 luni s-a inceput aceasta Poveste a Painii, de-abia acum observ ca a fost un ideal, vorbeam despre ceva pe care nu-l puteam exprima, explica, la propriu. Dar dincolo de ideal este Credinta. Ăn Credinta descoperim un aspect uimitor, acel factor de a crede, de a te increde in ceva, si acest ceva, aparent de neinteles, actioneaza si se manifesta pozitiv. Presupunem ca este un proces al autosugestiei. Poate, dar autosugestia forteaza o nota negativa sa fie pozitiva. Cand autosugestia inceteaza, actiunea negativa se impune. Astfel am definit aici actiunea medicamentelor medicinei alopate. Totusi, credinta nu este chiar asa oarba, in primul rand vedem si auzim despre ceva, dar nu stim totul despre el. Vedem si auzim efecte pozitive, intr-o totala contradictie cu ceea ce stim. Si totusi, daca ne incredem, obtinem acelasi efect si in cazul nostru.
De data aceasta, dupa 8 luni, apare si explicatia, tehnologia acestui ceva. Da, cunoasterea (credinta) este maximum de sugestie (autosugestie). Ceea ce am facut noi aici, in 8 luni de zile, a fost un act de incredere in acest ceva: painea naturala, careia i se mai spune si azima. Prin acest termen eram trimisi la textul biblic, si acolo mai descoperim ca i se mai spune Painea Domnului. Prin aceste 3 denumiri, si mai ales prin ultimele doua, suntem orientati intr-o anumita directie, o invitatie la cercetare. Cunoasterea este in stransa legatura cu recunoasterea, acest ultim termen il defineste Isus: "Si cine va recunoaste, Tatal Meu din Ceruri il va iertaâŚ"; de aici rezulta ca o actiune, in faza initiala este o cucerire, creatie, indrazneala, curaj, intr-un continuu suspans, timp in care putem observa anumite detalii, si intr-un final ajungem sa recunoastem propria noastra actiune, cunoasterea. Cand Tatal ne iarta, actiunea noastra devine legala...
Ion, Caim, 4 decembrie 2002, h. 01:49
