Capitolul VII
Si tot din presa, de data asta "Capital"-ul din 3.10.2002, cateva titluri:

- "Parizerul a omorat cobaii Institutului de Chimie Alimentara"
- "Domnul Mencinicopschi avertizeaza ca painea neagra este obtinuta folosindu-se coloranti de sinteza care devin toxici in procesul de preparare termica"

Asa m-am lamurit si eu acum ce era cu painea aceea foarte inchisa la culoare de la expozitia din vara, era paine vopsita.

Acum, ca au aflat ca si painea neagra pe care o mananca este vopsita, se vor hotari sa cumpere Paine naturala, noi suntem aici si, ultimele Paini Naturale trimise de voi sunt crocante, dulci, nu te mai opresti mancand (n-am mai mancat demult atata Paine). M-am oprit totusi din mancat, sa las si celorlalti Paine Naturala; si chiar daca si in "situatii" se vede ca mai mult am mancat eu decat ceilalti, se misca totusi ceva: au venit la sediu oameni ajunsi "intamplator", care au facut cunostinta cu Painea Naturala si au plecat acasa cu "Povestea Painii I".

Este Rodica Neicu, sefa filialei Constanta, Romania, in e-mail-ul ei catre "Planeta Painii" din 3 noiembrie 2002.
Acum o luna scriam despre cuvantul "pandemie"; raman consternat cum si oficialitatile il folosesc, cand se refera la sezonul gripal, si de aceasta data (2002), virusul gripal are o tulpina genetica particulara.
Cei care au citit Povestea Painii de acum 7 luni, si in naivitatea lor au concretizat cele 6 Povesti, pot, la ora actuala, sa asiste la sezonul gripal fara sa fie admisi in hora gripala. Dar multi, pe patul de suferinta, vor spune ca n-au stiut. Dar eu le voi spune ca n-au vrut. De altfel, n-am scris cele 6 Povesti pentru o banala pandemie gripala, ci pentru naivitatea si eternitatea Vietii.
S-au dus rosiile (dar de 7 Noiembrie se defileaza cu steaguri rosii…), strugurii, au sosit nucile, pastarnacul, merele, intram intr-un sezon specific si firesc.
În Povestea Painii 7, de 7 Noiembrie 2002, urmeaza un subiect dincolo de obiectivitatea stiintei, respectiv este vorba de filonul realitatii, si in cazul nostru: alimentatie, nutritionism, mancare, crestere…
Sunt sigur ca orice om se intreaba de ce mananca, ce este foamea, si daca mai are si timp, si este si destept, va cauta sa inteleaga ce se intampla intre cele 2 cavitati (bucala si anala). De altfel, n-ar trebui sa piarda mult timp, fiindca l-a pierdut o sectiune a medicinei alopate, numita nutritionism. Daca vrea sa ia nota 10 si 10 boli, nu va trebui sa conteste consecintele prietenesti si ignorante ale nutritionismului. Astfel ca nu voi mai pierde si eu timpul si vom trece la subiect. De la bun inceput amintesc cum copiii, in primul an de viata, cresc in greutate cu mai mult decat mananca. Nu c-as umbla cu subtilitati de-astea, astfel de exemple sunt de fapt o realitate. Luati o galeata, si varsati acolo felul I; firesc sa urmeze si felul II, respectiv III, mai puneti si o carafa de apa, si o solnita cu sare, paine dospita bine, acoperiti aceasta galeata si puneti-o la 36 de grade Celsius. Nu va trebui sa asteptati mult, dinspre galeata va veni un parfum de amoniac, sulfuri, si dracul stie ce-o mai fi. Aceste miresme defuleaza pe cavitatea bucala si cea anala. Acesta este nutritionismul real, dar in crasa noastra ignoranta, ne framantam si agitam, daca galeata are vitamine, glucide, lipide, proteine… bineinteles, cu masca de gaze… Dupa ce ne jucam asa cateva zeci de ani, ne dam demisia, si in gandul nostru mai apucam sa spunem "Nu stiu si n-am vazut nimic… sunt nevinovat…" sau fascinantul nostru Caragiale, "Daca-i anonima, o semnez si eu…" Sa tragem o definitie, alimentatia este un proces (nejuridic) prin care un organism, un sistem organic asimileaza din mediul inconjurator o substanta care presupune ca-l poate ajuta. În realitate, substantele se acumuleaza in cavitatea stomacala, intr-un mixaj de iad. Ceea ce se intampla acolo este o banala reactie de putrefactie. Nu mai intram in amanunte cum ar fi mediul anaerob, culturile bacteriene, si alte vrute si nevrute. Situatia este dincolo de tragedie, dar ca o concluzie care poate sa-i dezamageasca si pe cititorii Povestilor noastre, si in alimentatia naturala obtinem aceleasi rezultate, dar cu un grad de consecinte de 10 ori diminuat. Acum veti spune, dupa o lunga tacere, "Cum traim, cum existam?…" Foarte simplu. Sa ne intoarcem la realitate.
Un lucru obisnuit spune ca "nu vedem padurea din cauza copacilor". Si totusi, de aceasta data va trebui sa vedem padurea. În toata aceasta legendara suita a nutritionismului, uitam un amanunt: respiratia. Astfel ca pot spune, adevarata gura nu este cavitatea bucala, ci cea nazala. Si cu perspicacitate stiintifica, vom constata ca sunt doua guri de respiratie.

Geneza 2
7 Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.

Geneza 1
29 Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra."
30 Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.
Ion, Caim, 7 noiembrie 2002, h. 14:00

Capitolu VIII
Ca avanpremiera, la Povestea Painii VIII, subiectul este azima, sau painea naturala, sau Painea Domnului. Nu numai tu, dar toti care au realizat aceasta realitate - azima, sunt surprinsi, consternati de niste aspecte iesite din comun. Printre acestia eram si eu, adica acum nu mai sunt, si respectiv cei de la Caim. Mariane, noi am perceput azima ca pe o paine obisnuita, desigur, neobisnuit de sanatoasa; in afara de asta, n-am realizat alimentatia naturala din punctul de vedere al unei suferinte, al unui patos. Acest aspect ne-a derutat. Bun, dar si tu, si ceilalti ati constatat, ati vazut, ati auzit... efecte ale azimei dincolo de obisnuit. Tratari ale cancerului de orice culoare, situatii supraponderale care au ajuns normale, sa mai insir atatea?... Una peste alta, duce spre panaceu. Nu de alta, dar sa cauti un lucru firesc Vietii, evitand din start piatra filozofala, flogisticul, si alte metaforii ale butaforiei... Este firesc sa te intrebi ce se intampla, dincolo de impresii si pareri, cel putin pe mine m-a framantat ca pe un aluat, si de-abia in aceste zile, 26 nov 2002, a aterizat F.I.S.A. (nu M.I.S.A.) Acum nu putem spune ca noi eram perfect sanatosi. Orice organism are belelele lui, numai ca aceste azime si alimentatia naturala ne-au refacut ca Mama Natura; este un efect discret, ca acum, eltistul, sa fie un om calm, atent, rabdator, in spirit de colaborare, de sacrificiu, si cu un factor de creativitate. El nu se supune normelor traditionale, somnolentei, lenei, ignorantei, si mai ales acum, in sezonul TBC-ului popular, eltistii fumeaza universal.
Ma refer si ma adresez acestor cazuri diabolice, a-i scoate pe oameni din iad, si mai ales a-i face pe ei sa se scoata, este un lucru minunat. Toti cauta calea cea mai scurta si dreapta, si chiar daca n-o gasesc, se lasa cu afaceri.
Azima, si dupa teoria pe care o facem acum, putem spune intr-adevar ca este Painea Domnului. De la bun inceput putem spune cum ca acele gaste din Capitoliu n-au avut scuturi si lanci, pentru a salva viitoarea institutie. Si totusi, ele si-au arogat meritul de a fi salvat Capitoliul. Asa-i si cu azima. Actiunea indirecta este cea mai directa. Nu de putine ori, chiar si in aceste e-mail-uri, cei care debuteaza ca abonati trec dincolo de rusine, chiar George are o imagine:
< Un patron din Buzau a incercat azimele cu branza, acum cateva luni. Si-a cumparat intr-o zi o jumatate de kilogram, si s-a facut ca ne-am vazut a doua zi, chiar la el la firma. Angajatii sai mi-au povestit ca facea ture dese din birou la toaleta, parca manat de un impuls intens. Acestea nu mi le-a spus el, dar cand ne-am vazut, mi-a dat o replica : "- Credeai c-am murit?..." Si a ras binevoitor... ;-) " >
Alt exemplu, ar trebui sa ii punem intr-o situatie neplacuta pe protagonisti... Spuneam in Povestea Painii ca cea mai grava afectiune sau boala...

CONSTIPA vb.I.tr. (despre alimente) a produce constipatie. o refl. (despre oameni si animale) a nu putea elimina materiile fecale din organism. [p.i. constip. / < fr. constiper, cf. lat. constipare - a strange la un loc, a astupa]
CONSTIPAŢIE s.f. stare a unei persoane care manifesta greutati, incetineala in evacuarea intestinului; coprostazii. [gen. -iei. cf. fr. constipation]

...este aceasta Constitutie individuala. Si nu de alta, acum se discuta schimbarea Constitutiei. Da, este atat de grava incat nimeni nu o mai observa; folosesc termenul acesta pentru ca este valabil si pentru maternitatea masculina, cand un barbat care se respecta este in luna a saptea sau a opta. Unitatea de masura este cea pe care a folosit-o si Iulian. Noi, in obraznicia noastra, ii mai spunem "wc la purtator". Dar sa trecem de o realitate care ne apasa. În normele nutritionismului actual, printre glucide, vitamine, lipide, puncte-puncte, 50% este alocat fibrelor. Nutritionistii nu stiu de ce stiu. De aceea au devenit salariati. Nord-americanii sunt si ei pe aproape, dar gastele din Capitoliu nu-i lasa. Într-adevar, azima este capul de afis al fibroaselor. Ele sunt ca un burete de sarma; imi aduc aminte de unele replici: "ma zgarie pe gat"; asta probabil ca este vizavi de zgarie-branza. Ele nu zgarie numai girafa, ci mai au inca 11.000 mm de gat, si ceea ce intalnesc, imping inainte spre victoria finala. Arcul de Triumf este anusul, si in loc de "- Evrika!" tragem apa. Probabil ca daca s-ar inversa aceste vestibuluri... nu de alta, dar Vlad Ţepes a incercat-o; ca daca ce iese pe fund ar iesi pe gura, am fi mai atenti cu viata noastra.
Fondul Monetar International aloca fonduri astronomice wc-urilor, desigur, fara ramburs. Toata aceasta comedie a tragediei pe care am insirat-o... inca n-am intrat in subiect, in idee. Corpul fizic (Fiul sau Templul) este un corp subtil, energetic. Si prin el si in el traieste Spiritul. De multe ori imi aduc aminte de acea reclama, determinata de o anumita rugaciune, cand se spune "sunt canal deschis". Numai ca spiridusul acesta e antigravitational. Einstein stia, dar n-a semnat. Spuneam ceva de inversarea vestibulului, el este in realitate asa. Este uimitor cum anatomistii, si mai ales cei rusinosi, i-au spus wc-ului zona sacrala. Se rosteste asa de obisnuit, banal termenul acesta, incat nici despre biserica nu se spune asa. Zona sacrala, sau zona sfanta, sacra, divina. De acolo se initiaza circuitul spiritual, in care colaboreaza Kundalini si Muladhara. Acestea nu prea se vad ca-s rusinoase. Traiectul lor este vertical, de jos in sus, si iese prin crestetul capului, prin Sahasrara. Cu putina atentie putem observa ca acest traseu este dublat in util prin tubul digestiv. Acesta nu este pentru digestie, ci pentru a echilibra, armoniza aceasta energie spirituala. La o prima observatie, vedem ca miscarea este inversa, de sus in jos, astfel incat bolul sau bolovanii, daca nu ajung la bulimie, stabilesc si restabilesc o circulatie ideala, a Vietii. Nu mai intram in amanunte. Constipatia de mai sus face ca aceasta energie sa fie blocata, astfel ca Spiritul nu mai circula. Corpul fizic (Fiul) degenereaza (imbatraneste), si in final moare.
Azima curata acest traiect gravitational, pentru a fi o cale deschisa antigravitationalului. Deci este vorba de o actiune indirecta. În cazul unui corp fizic perturbat, Spiritul repara orice, oricui, oriunde, el nu tine cont de terminologia medicala; cancerul sau durerile de dinti ii sunt totuna. Daca aceasta azima este insotita si de o alimentatie naturala, actiunea ei, pe de o parte, este infailibila. Corpul fizic (Fiul) nu mai degenereaza, el este continuu generat, iesind din roata karmica, mentinandu-se la o asa-zisa varsta de 30 de ani. Este uimitor cum azimele se preteaza si la alimentatia denaturata, tinand in frau caii calului funebru. Într-adevar, este un panaceu, accesibil oricui; acum, cunoscand aceste lucruri, oamenii si medicii nu vor mai avea access la filozofia motivatiilor, ramane ca ei sa accepte autocondamnarea.
Ion, Caim, 1 dec 2002, h. 02.25

Acest text este preluat din Planeta Painii, unde s-a raspuns la un e-mail.
Acum 8 luni s-a inceput aceasta Poveste a Painii, de-abia acum observ ca a fost un ideal, vorbeam despre ceva pe care nu-l puteam exprima, explica, la propriu. Dar dincolo de ideal este Credinta. În Credinta descoperim un aspect uimitor, acel factor de a crede, de a te increde in ceva, si acest ceva, aparent de neinteles, actioneaza si se manifesta pozitiv. Presupunem ca este un proces al autosugestiei. Poate, dar autosugestia forteaza o nota negativa sa fie pozitiva. Cand autosugestia inceteaza, actiunea negativa se impune. Astfel am definit aici actiunea medicamentelor medicinei alopate. Totusi, credinta nu este chiar asa oarba, in primul rand vedem si auzim despre ceva, dar nu stim totul despre el. Vedem si auzim efecte pozitive, intr-o totala contradictie cu ceea ce stim. Si totusi, daca ne incredem, obtinem acelasi efect si in cazul nostru.
De data aceasta, dupa 8 luni, apare si explicatia, tehnologia acestui ceva. Da, cunoasterea (credinta) este maximum de sugestie (autosugestie). Ceea ce am facut noi aici, in 8 luni de zile, a fost un act de incredere in acest ceva: painea naturala, careia i se mai spune si azima. Prin acest termen eram trimisi la textul biblic, si acolo mai descoperim ca i se mai spune Painea Domnului. Prin aceste 3 denumiri, si mai ales prin ultimele doua, suntem orientati intr-o anumita directie, o invitatie la cercetare. Cunoasterea este in stransa legatura cu recunoasterea, acest ultim termen il defineste Isus: "Si cine va recunoaste, Tatal Meu din Ceruri il va ierta…"; de aici rezulta ca o actiune, in faza initiala este o cucerire, creatie, indrazneala, curaj, intr-un continuu suspans, timp in care putem observa anumite detalii, si intr-un final ajungem sa recunoastem propria noastra actiune, cunoasterea. Cand Tatal ne iarta, actiunea noastra devine legala...
Ion, Caim, 4 decembrie 2002, h. 01:49

Capitolul IX
Iata-ne la finalul primei carti. În urma capitolului IX, Internetul si telefoanele s-au trezit; ceea ce facem noi aici nu este o reclama, nu ne putem juca cu viata oamenilor, chiar daca ei se joaca. Într-adevar, o fraza pompoasa. Anticipam data trecuta ca vom scrie despre 2 alcaloizi. Chiar astazi, 21 decembrie 2002, trebuia sa intre in vigoare o lege care reglementa situatia, dar nu solutia fumatului. Legea s-a amanat.

----- Original Message -----
From: "bianda habib" <habibribess@yahoo.fr>
To: <info@eltauniversitate.ro>
Sent: Friday, December 20, 2002 7:06 PM
Subject: des infos sur le diabete

Salut Eltauniversitate,
S'il vous plait je voudrais des infos sur le diabete plus précisement les points suivants:
-définition
-causes
-manifestations
-conséquences
-traitement.
Je vous remercie d'avance en espérant que vous me répondriez.

Subiect: informatii despre diabet
Salut Elta Universitate
Va rog, as dori informatii despre diabet, mai precis asupra punctelor urmatoare:
- definitie
- cauze
- manifestari
- consecinte
- tratament.
Va multumesc anticipat in speranta ca imi veti raspunde.

Chere Bianda,
Votre interet nous fait plaisir, nous sommes honnorés par votre choix, de visiter notre site.
Pour pouvoir meilleur collaborer, nous vous prions de nous présenter avec un Curriculum Vitae.
A ce qui concerne le diabete, nous somme surpris par votre demande, parce que le diabete a occupé une partie importante dans notre présentation (y compris dans la langue Française).
Voila justement pour vous des nouvelles infos. Dans la pathologie humaine, le diabete appartient a une catégorie de maladies sociales, ayant une adresse morale. Le diabete a constitué un probleme depuis longtemps (toujours), mais le savant roumain Paulescu a reussi d'obtenir l'insuline dans une maniere independente. Jusqu'a ce moment le diabete n'était pas tres répandu, autrefois on ne parlait pas sur ce sujet, tout comme il n'existait pas. Un grand nombre d'hommes vivent avec l'impression que le diabete est une maladie de notre époque. En réalité, comme j'avait dit avant, le diabete existe depuis toujours, mais ceux qui contactaient autrefois cette maladie, tombaient mort rapidement. Par conséquent on peut affirmer que le diabete n'existait pas (n'avait pas encore un traitement).
Dans notre existance, pour les hommes qui ont une education desordonnée, le pancréas de toutes les glandes est le plus sensible a la morale. Il appartient a la chakra Manipura (qui provoque la peur vis-a-vis de la vie, l'insubordonation aux Principes Universales, en generant un egoisme qui conduit a la degeneration des principes de conviver dans le monde animal, mais aussi dans le monde humain...)
Actuellement, il existe des "traitements", pour le diabete. Les malades ne sont laissés mourir, et vivre non plus. En conséquent, il y a un inflation qui est en continue augmentation. En peut du temps toute la population peut etre affecté, mais en realité il sagit de la décadence des institutions: l'eglise, l'enseignement, la culture, les institutions socio-politiques. A cause d'eux les gens perd leur equilibre.
Une fois que le patient souffre de diabete, des le debut du diabete, le patient entre dans une "zone" dramatique dans laquelle il doit changer completement son comportament. Si il reste comme avant, il sera dependent de l'insuline, il sera incapable d'effort physique, il aura une allimentation particuliere. Si il ose de changer le comportament vis-a-vis de sa vie, il deviendra meiileur, plus universel, ayant une allimentation naturelle la maladie ne se sent plus...
Ion Dumitrescu, Caim, Roumanie, le 22 décembre 2002, h. 01:54 EET

Draga Bianda,
Interesul tau ne face fericiti, suntem onorati de alegerea ta de a vizita site-ul Elta Universitate.
Pentru o mai buna colaborare, este indicat sa va prezentati cu cat mai multe date posibile despre dumneavoastra.
În privinta diabetului, suntem surprinsi ca ne cereti aceste informatii, pentru ca in site-ul nostru i-am acordat un spatiu privilegiat (chiar si in limba franceza).
Pentru dumneavoastra, mai putem oferi unele date. În patologia umana, diabetul face parte din suita de boli sociale, cu adresa morala. Mai concret, diabetul exista de cand lumea, pana cand savantul roman Paulescu a reusit sa obtina insulina pe cale independenta. Pana la acel moment diabetul avea o raspandire limitata, in celelalte epoci nici nu se vorbea despre el, ca si cum acesta nici nu ar fi existat, multi crezand ca este o boala a epocii noastre. În realitate, asa cum am mai spus, este de cand lumea, numai ca cei care ajungeau la diabet, mureau in scurt timp. În acest sens putem afirma ca nu exista diabet.
În existenta noastra, cei care au o educatie dezordonata, printre celelalte glande endocrine, pancreasul este cel mai sensibil la aspectul de morala. El apartine chakrei Manipura (aceasta determina teama de viata, insubordonarea fata de principiile Universale, generand un egoism care conduce la o degenerare a principiilor de convietuire atat fata de lumea animala, cat si fata de lumea umana...).
La ora actuala, existand asa-zise "tratamente", in cazul diabetului, cei bolnavi nu sunt lasati nici sa moara, nici sa traiasca. Astfel, s-a ajuns la o inflatie, in continua crestere. În scurt timp, toata populatia poate fi afectata, in realitate este vorba de decandenta institutiilor: biserica, invatamant, cultura, socio-politice, acestea avand cauza in care cetateanul isi pierde echilibrul.
Odata ce s-a obtinut starea de diabet, pacientul intra intr-o zona dramatica, in care trebuie sa-si schimbe total comportamentul. Daca ramane ca mai inainte, va fi dependent de prezenta insulinei, insuficienta de a depune efort fizic, o alimentatie particulara... În caz ca, gratie diabetului, isi schimba comportamentul fata de experienta vietii, devenind mai uman, universal, si mai ales cu o alimentatie naturala, practic starea de diabet nu se simte.
Ion Dumitrescu, Caim, Romania, 22 dec 2002, h. 01:54 EET

Ceea ce am vrut sa scoatem in evidenta sunt 3 termeni: pacatul, institutia si penitenta…
Multi confunda pacatul cu termenul greseala; in general este asa, dar fiind doi termeni, se refera la doua aspecte distincte. Greseala este greseala, in schimb pacatul este repetarea unei greseli...
Ion, Caim, 23 decembrie 2002, h. 01:43