Capitolul III
Inca un pas incomensurabil. Timp de o luna v-ati chinuit cum trebuie, dar acum sa facem o mica recreatie, sau asa-zisa teorie. Ma bucur ca discut cu cei care incep sa semene cu mine, si alte mii de "primi crestini". Hai sa ne aventuram putin in teozofie. Cunoasterea e baza credintei. Toate textele sfinte, Vede, Upanisade, Biblia, Coranul, si altele, vorbesc despre acelasi lucru: despre viata. Ne vom referi mai mult la Biblie, care e mai apropiata de noi, "Si Dumnezeu a suflat peste botul de lut". Citatul se refera la respiratie. In originea Bibliei, in filozofia indiana, se dezvolta mai mult acest capitol, acolo se vorbeste despre pranayama. Cei doi termeni, "prana" si "anima", viata si corp, una fara cealalta nu pot exista. Ele formeaza monada realitatii absolute. O explicare mai in detaliu a acestor randuri o puteti gasi in Colectia "17" a Eltei Universitate. Ceea ce vreau sa scot in evidenta acum este acest aspect al respiratiei. Dupa 2 luni de incercari, probe si aparente chinuri, aveti deja primele satisfactii, respiratia voastra a devenit mai usoara, va simtiti mai usori, pentru aceste zile caniculare, transpirati mai putin. Dar un alt aspect si mai extraordinar, ati descoperit sensul vietii. S-au indepartat temerile, grijile, stressurile, neincrederea, si primele tentative de a diminua ignoranta. Ii priviti pe cei din jur cu uimire, intrebandu-va cum pot sa traiasca asa? De acum incolo nu depindeti de nimeni, singura datorie va apartine. Depasind aceasta faza critica de 2 luni, intrati intr-o lume, reala si mai luminoasa. Nu vreau sa va flatez, inca mai aveti de descoperit lucruri pe care nu le puteti banui acum. Dar nu prin asteptare, prin a fi contemplativi, speranta sau vointa, ci prin acest bun simt, sa aveti grija de voi, la propriu. Pentru a trai, mai ales astazi, trebuie sa ai o doza de intelepciune, curaj, experienta, continuitate, si iar rabdare. Drumul nu este lung, ci etern. Dupa cum vedeti, educatia alimentara nu se refera la retete, bucatarie, face parte dintr-o teosofie, a bunului simt. Senzatia aceasta de eliberare, cu timpul devine o realitate. Este ireversibila, chiar daca, fara sa vrem, contestam intreaga medicina, dar nu vad de ce ar trebui sa ne sacrificam pentru o stiinta fara constiinta. Nu trebuie sa-i judecam pe medici, fiindca am judeca un atribut. Dar hai sa mergem mai departe. Cei care stiu sa scrie pot initia un jurnal, prin care isi vor suplini factorul de comunicare. Traiti o experienta inedita, pe care simtiti sa o comunicati, numai ca riscati sa-i scoateti din sarite pe ceilalti, din cauza voastra sunt nevoiti sa manance mai multa carne. In acest caiet, in fiecare seara, si-mi aduc aminte de un text din Vechiul Testament: "Sa nu apuna Soarele pana nu-ti ierti toti dusmanii". Acum sa nu va imaginati ca evreii aveau atatia dusmani. Textele sacre sunt metaforice, simbolice, alegorice. In traducere, dusmanii aceia ii aveti si voi, teama, orgoliu, egoism, trufie... Bineinteles, nu ma refer sa scrieti despre aceste lucruri. E vorba de incheierea unei zile, in care ati descoperit lucruri deosebite. Ele trebuie defulate, in asa fel incat sa va eliberati pentru experienta de a doua zi. Scrieti despre reactii, stari, ce credeti despre o alimentatie de aceasta natura, si de ce nu, daca se poate trai cu asa ceva. Nu incercati sa raspundeti nutritionismului actual. Lasati corpul fizic, prin a-l intelege, a-i intui necesitatile, replicile lui vor fi raspunsuri divine referitoare la aceasta alimentatie. Nu uitati ca sunteti intr-o experienta unica, si lucrati numai cu voi insiva, deci nu afectati pe nimeni. Este dreptul vostru, aveti nevoie de confirmari, pe care le veti primi prin faptele voastre. Nu incercati sa impuneti si celorlalti aceasta nebunie -desigur, pentru ei- respectati-i la propriu, demonstrandu-le discret cum ar trebui sa fie si ei fata de voi. Nu uitati ca ei sunt majoritari, si pare ca au dreptate. Adevarul nu tine cont de cantitate, ci numai de calitate. Mai simplu, de spirit. Veti mai trece prin multe situatii inexplicabile, mai mult avem nevoie de bine, decat de teoria lui. Cu timpul isi vor depasi si ei stangaciile, neincrederea, si va vor multumi. Isi vor cere iertare pentru ironiile lor, dar vedeti, fara probe si sacrificii, viata nu accepta gratuitul. Consecintele actuale: saracie, nefericire, boli, sunt determinate de aceasta ignorare a uneia dintre cele 10 porunci :"Nu ucide..." Desigur, nu se refera la criminali, textul in original: "Nu ucideti mancarea". Aceste consecinte au o sursa: aceasta nebunie de a se arunca banii la wc. In educatia alimentara nu trebuie decat un impuls. De la primele experiente, pasi, va puteti da seama si singuri de ceea ce trebuie sa faceti. De aceea prezenta mea nu se va referi la cum sa dechizi gura, la meniuri, cum e mai bine sa prepari ceapa... prezenta mea se va referi la aceasta atmosfera. Aveti nevoie de acest aer, pentru a nu va sufoca, de perseverenta celorlalti, fiindca educatia alimentara este o filozofie pragmatica. Intram in a treia luna de viata, aparent iesita din comun. Aveti ocazia sa fiti in plin sezon al Gradinii Raiului, pana la iarna mai avem. Jurnalul la care ma refeream, fara sa vreti il veti scrie in fosta bucatarie, e uimitor cum intre timp in acestea se afla un calculator. A scrie Jurnalul, prin care va deconspirati aparenta comunicare cu ceilalti, dar aveti mare nevoie de a va spune gandurile, sentimentele, trairile pe care nu le-ati putut imagina, astfel incat sa va regasiti mereu, intr-o pozitie altruista, deschisa, dornica de mai multa viata. Tocmai de aceea e bine sa nu comentati aceste lucruri cu ceilalti, fiindca ii frustrati de lipsa lor de curaj, si de acceptarea consecintelor. Sa nu va suparati daca uitati o salata in bucatarie, si cand va intoarceti, nu mai este. Ceilalti va vad ca in loc sa va tineti de pereti, si alte necazuri pe care le anticipau, nu se realizeaza. Sunt surprinsi ca va vad mai veseli, ochii au o stralucire mai vie, depuneti o munca fara efort, si de ce nu, va raman mai multi bani. In acest context, noi, "primii crestini", ne intalnim o data pe luna, timp de 2 zile (intr-o sambata si duminica), unde ducem mai departe aceste lucruri. O sa vedeti doamne de 40 de ani pe care le veti confunda cu domnisoare de 20. Domnii barbati sunt niste tineri, si ca sa ma laud, eu, Ion, am deja a doua dantura. Ma opresc aici, ca altfel... Va spun sincer ca sunt surprins, am de-abia 60 de ani. Acum dispare varsta, acea nemuritoare moarte, n-a fost nevoie de elixirul vietii, si in caz ca exista, se numeste "bun simt". Aici, pentru a nu ne plictisi, in joaca noastra am facut doar o fabrica de paine naturala, pe care o cunoasteti. Aceasta a ajuns deja in Nord America, nu putea sa nu ajunga si in vechea Palestina. Suntem asaltati de intreaga Planeta, pentru cercetarile noastre, si mai ales pentru aceasta paine naturala. Calitatile acesteia ne uimesc chiar si pe noi. La ultima intalnire, Malina, in treacat ne spune "doamna X s-a vindecat de cancer tiroidian..." Pentru noi sunt lucruri banale. Chiar daca medicii isi vor pierde painea, le vom oferi paine naturala. Si nu e prea tarziu pentru ei sa-si aduca aminte de Hipocrat, nu ca amintire ci ca o realitate vie si eterna. Ei n-au nici o vina. Dar au generat prea multe victime. Adevarata Medicina nu se refera la sectia tratamente, ci la preventie. Medicul trebuie sa fie un educator...
Ion, Caim, 11 Iulie 2002, 04.43
