DIABET, DIABETICI, DIABETOLOGI
Bine ne-am regasit, dragi prieteni de pe Planeta Painii.

Iata informatii statistice din revista electronica de informare pentru medici, Medic.ro, nr. 1 din 2004, sub titlul *177 milioane de diabetici in lume! Globalizarea diabetului*:

"Estimarea OMS din 2000 furnizeaza o cifra impresionanta: 177 de milioane de persoane sufera de diabet in intreaga lume, iar previziunile sunt de-a dreptul ingrijoratoare: 370 de milioane pana in 2030. Cresterea numarului de bolnavi se va produce din cauza inmultirii numarului de cazuri, mai ales in tarile slab dezvoltate. Celelalte cauze se refera la explozia demografica, imbatranirea populatiei, dietele vicioase, obezitatea, sedentarismul. Incidenta diabetului zaharat de tip II care reprezinta aproximativ 90% din cazuri este in continua crestere, la varste din ce in ce mai mici."

Persista inca ecourile intalnirii noastre lunare de la Caim, ce tocmai s-a desfasurat week-end-ul trecut. Printre multiplele calitati ale unei astfel de revederi ea este si un fel de intalnire de stat-major fara eticheta, in care se discuta ce s-a facut si care este organizarea, care sunt scenariile ulterioare spre realizarea carora sa ne indreptam atentia si activitatea. S-au povestit peripetiile, s-au dat date utile culese din teren, s-au enumerat teritoriile cucerite punctual de painea naturala, prin prezenta lor si in tabara comertului, pe frontul magazinelor naturiste si alimentare... in gluma spus da, si noi "luptam pentru pace" infruntand mentalitati, lene, ignoranta - ale noastre ale tuturor - o lupta civilizatoare, cu armele albe ale informarii despre cauzele reale ale atator neajunsuri cu care se confrunta in aceasta epoca umanitatea. Iar aceasta informare este sustinuta de puterea propriului exemplu, caci doar cel care crede poate transmite mai departe metoda, alternativa reprezentata de alimentatia naturala, autoeducatie si aspectul energetic, iar credinta provine din cunoastere la propriu, nu doar teoretica. Avizul, girul, acceptul o da recunoasterea cunoasterii...

Varful de lance al acestei ofensive pasnice este Azima, iar deviza este "Medicina Preventiva", desi aceasta brava paine naturala face fata cu brio si in cazurile unde este deja nevoie de tratament...

Prietenii si-au incarcat de la fabrica-laborator "munitia" in masini si s-a intors fiecare la baza, dar au ramas filmele-document care atesta ca evenimentul a avut loc, si care duc mai departe ideea. Cursurile la aceste intalniri sunt structurate pe tematici, iar de aceasta data unul face referire la diabet. Si cu aceasta ocazie nu putem sa nu ne reamintim din experienta personala, de pe vremea cand "zbarnaiam" prin orasul natal, fiind intr-o etapa de abordare a magazinelor si a nu-stiu-cata de contactare a medicilor, cu pledoaria pentru azima si alimentatia naturala, acestea fiind cai prin care este posibil ca si ceilalti sa aiba acces la ceea ce noi am strigat "Evrika!" Este vorba despre o intalnire - cu doamna Magdalena Morosanu, sefa Centrului judetean de diabet si boli nutritionale Galati, deci responsabila cu grija "parinteasca" pentru diabeticii zonali. intreband din asistenta in asistenta si din cabinet in cabinet la Spitalul Judetean, pana la urma localizez acest medic diabetolog la cabinetul sau particular, unde lucra in alternanta cu programul la stat. Merg la adresa si intru in sala de asteptare, dotata cu punga de azime, carti Elta, statut si alte documente argumentatoare, iar prin usa intredeschisa a cabinetului sunt rugata sa astept pana ce doamna medic rezolva cu pacientul "in lucru", apoi putem discuta. Pentru ca aveam punga cu azime si pliantul de prezentare in mana, nici nu m-am asezat bine pe scaun ca un asteptator ma si intreaba ce sunt acelea, ce oferta am pentru doamna medic? incep sa-i vorbesc tinand cont ca aud toti cei prezenti, mai ales ca pe firma de la intrare se facea reclama si bolilor nutritionale, deci ne aflam intr-un loc cu potential electoral in a vota azima, nu de alta decat pentru sanatate dom'le. Parol! in auditoriu atitudinile sunt impartite, unii masurandu-ma din priviri ca sunt mica la stat fara sa mai tina cont de sfat, mai ales ca ceea ce spuneam nu rasuna latineste ci ar fi putut intelege si ei - altii iau aminte facand ochii mari, si mai intrebandu-ma una-alta. Dar nici unul nu merge mai departe, sa faca adica un gest spre azime - doar specialistul este dincolo de usa si daca aproba el... Apoi mai vedem..."Fidelitate pana la moarte" am spune, daca am fi sarcastici. Bun, macar ne mai intretinem prin discutii, ca sa nu ne plictisim. intre timp pusesem pe masuta in sala de asteptare pliantele despre azime, ca si timizii sa aiba acces. In fine, imi vine randul si intru. Ma prezint, la fel fac pentru Elta Universitate, despre care conturez in linii generale sensul educativ si modalitati de realizare, arat azimele, cartile, apuc sa explic cate ceva doamnei intre doua varste din fata mea si recunosc in sine-mi faptul ca sunt increzatoare, caci cei pe care i-am intrebat despre ea m-au indrumat cu amabilitate si incurajarea ca isi da tot interesul fata de pacienti, fiind si cea mai in masura pentru o colaborare cu noi, mai ales prin cabinetul particular unde este loc si de alte produse decat cele din lista traditionala de medicamente. Rasfoieste fugitiv cartile si, auzind despre painea naturala ca este un produs obtinut printr-un procedeu original elaborat chiar de Elta Universitate, deodata incepe un tir de intrebari: ce studii am, cine e autorul acestor carti, dar el ce studii are, si cine a facut azima, care ce aprobari si atestate are ?... Ii raspundem pe rand iar despre produsul nostru ii spunem ca are avizul sanitar si atestarea data de rezultatele obtinute de cei care o consuma, moment cand dam sa-i aratam fisele unde se descrie evolutia imbucuratoare a starii de sanatate a catorva dintre cei diagnosticati initial cu diferite afectiuni si care au trecut apoi la alimentatie naturala. Aproape ca nu se uita pe ele, in schimb vine cu un element-surpriza (dat fiind faptul ca i-am propus sa recomande azima atat diabeticilor, cat si oricui cu boli de nutritie care i se adreseaza): nu are cum sa accepte acest produs in dieta pacientilor ei, pentru ca este tocmai ceea ce ei nu au voie sa consume daca vor o ameliorare. - Cum asa - intrebam - doar principala materie prima este taratea, recomandata in bolile digestive, in dereglarile de tranzit intestinal, aceasta paine naturala determina o dezintoxicare generala, actioneaza ca... - Nu - imi reteza ea explicatiile - pentru ca are o structura dura si afecteaza mucoasele... - Dar le puteti explica sa mestece bine sau sa o sfarame si sa o presare in mancare. - Ia te uita - isi pierde ea rabdarea - fara sa aveti nici unul specializare in domeniu veniti acum si imi spuneti mie ce-i bun si ce sa recomand pacientilor mei, mie care ma ocup de atata vreme de aceste afectiuni, am facut cercetari si am participat la atatea conferinte, comunicari intenationale si congrese pe aceste teme, la Arad, la Viena, la... (etc.). Da, deja se enervase ca indrazneam sa-i contra-argumentez, desfiintandu-i toate motivatiile. Asa ca am tacut, am luat "corpurile delicte" caci spre asa ceva tindea discursul, de a ne trata ca pe niste impostori - si am plecat. S-a petrecut prin anul 2002. Acum in timp ce scriu, apare pe monitor ca frontispiciu un aforism saturnian: "Ipocrizia este cabotina"... Si tot prin intermediul internetului descoperim un scurt comunicat dat pe data de 22 ianuarie 2004 in Curierul National, din care citez: "Dupa ce sute de bolnavi au stat la cozi interminabile la medicamente [...] coordonatorul Centrului Judetean de Diabet si Boli Nutritionale Galati a fost demis, ieri, din functie pentru deficiente in organizarea activitatii organismului (!!!) si lipsa medicamentelor antidiabetice. [...] Pe de alta parte, membrii Asociatiei Diabeticilor din judet, care cuprinde peste 12 mii de membri, au precizat ca fostul director al centrului poate fi acuzat doar de proasta programare a activitatii medicilor din centru, pentru ca de lipsa medicamentelor antidiabetice este raspunzator Ministerul Sanatatii, care trebuie sa le asigure prin programe nationale de sanatate"... Ce mai!... Vorba unui invitat al lui Mircea Dinescu intr-una din emisiunile sale: despre cei care au carte taranii spun ca "sunt destepti la cap". O fi si asta necesar, dar sigur nu-i suficient. Caci daca tot ne-am lansat barca si navigam pe internet in oceanul materialist al tematicii diabetului, iata ca gasim si o perla, deosebita de cele cultivate artificial, care ne confirma ca inteligenta nu e sinonima cu intelepciunea, ultima avand in plus si experienta, bunul simt, responsabilitatea, si nu in ultimul rand filozofia. Ei, prostii, filozofia nu tine de foame - ar spune cei care stiu si ca iubirea trece prin stomac. Poate ca trece, dar depinde in ce sens... Iubire, stomac... Se leaga cu perla de care am spus, ea fiind o altfel de definitie a diabetului:

"Diabetul exprima golul sufletesc produs de lipsa sentimentului de iubire. Atunci cand avem prea multa dificultate in a primi si nu credem ca meritam sa fim fericiti si sa avem parte de placeri in viata, o stare de tristete profunda, adesea inconstienta, ne domina fiinta. Pentru a compensa aceasta situatie exista tendinta de a consuma foarte multe dulciuri, sub orice forma s-ar prezenta ele (paste alimentare, paine, zahar, etc. adica alimente care produc glucoza in organism). Pancreasul nostru se gaseste atunci in dificultate si urmarea este aparitia diabetului. De multe ori lipsa de afectiune este insotita de nemultumiri si griji financiare.

MESAJUL CORPULUI: Culegi intotdeauna ceea ce semeni. Daca vrei sa inveti a primi incepe prin a invata sa dai ! Daca problema este lipsa iubirii in viata ta, atunci este timpul sa incepi sa daruiesti... iubire. Acelasi lucru e valabil pentru problemele financiare". Diabetic si diabetolog - doua atribute care au uitat de subiect, multumindu-se doar cu aceea ca se au unul pe altul, crezand ca asta-i o rezolvare. I-a mai pacalit si sponsorizarea de la stat, care insa acum nu prea mai tine. Dar hai sa mai facem un stop-cadru, tot in anul 2002. Ajungand la policlinica din oras numita "cu plata" in ideea de a descoperi vreun medic-colaborator, intram si la directorul acesteia, pe nume Albu, un specialist in TBC pe care il gasim la cabinetul sau. Este un domn in varsta care asculta atent ceea ce ii prezentam, si fara prea multe alte comentarii se scuza ca domeniul sau nu ar justifica recomandarea azimei la pacienti, in schimb il interseaza personal acest produs, pentru ca... are diabet. isi ia acum un kilogram de azime, il plateste, si stabilim sa-i aducem saptamanal tot cate unul, astfel putand sa ne si intalnim pentru a mai discuta despre alimentatia naturala, pe care s-a hotarat sa o verifice. - Daca sunt rezultate bune, o sa va fac reclama catre toti pe care ii cunosc! spune el. Dar intalnirea de saptamana viitoare o stabilim in alta zi, altfel nu ma gasiti la cabinet. M-am programt la un medic, pentru control, caci mai am si alte probleme de sanatate. - Dar tu ce esti frate? imi sta pe limba sa-l intreb insa plec, gandindu-ma ca uite, am intrat in cabinetul unui medic si acum ies de la un pacient. Macar acesta a fost sincer. Si deocamdata este unicul diabetic dintre cei pe care i-am intalnit, care sa si accepte azima si sa o consume cu perseverenta, chiar daca la inceput nu i-a dat de gust. Cu portia de "un crenvusti mic si dietetic pe zi" despre care era derutat cu ce s-o inlocuiasca, nu mai stiu ce-a facut. Cam acestea sunt incurcatele cai ale stiintei, si rezultatele ei. Si cand te gandesti ce simplu este de fapt...

Nicoleta, 18 noiembrie 2004, h. 01:32, Caim.

"DIABETICI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA!"
Vor, nu vor, sunt uniti. Mai abitir decat proletarii. Cand ma gandesc ca multi diabetici citesc aceste randuri si cam tot pe atatea randuri ale altor autori, si vor trece mai departe citind alte randuri...

Iti multumesc Nice pentru acest email, un reportaj prin jungla, o intamplare fara nici o intamplare. Stii, adevarul nu se lauda ca-i adevar, pe cand minciuna vrea sa se impuna ca adevar. Adevarul are teama de Dumnezeu, pe care il gasim in fapte. Pe cand minciuna, ca un diavol, care nu are nici un sens sa se fereasca de el insusi, are si el fapte, care se numesc doar ARGUMENTE. Tovarasa Diabetolog si Nutritionist de la Centrul Judetean de Diabet etc., dealtfel o simpatica bolsevica, nu avea voie sa iasa de pe linia partidului. Delatfel lipsa de rabdare a lor se compenseaza cu salariul. Vezi, in loc sa scriem despre diabet, trebuie sa ne cramponam de mentalitati si salarii. Da, ignoranta si profit. Din pacate nu putem face abstractie de asemenea situatii; cateodata imi pare ca diabetul se reduce la asemenea spectacole. in realitate asa si este. La cei carora am reusit, noi eltistii, sa le demonstram ceea ce era de demonstrat prin ajutorul azimei, ajungem sa constatam o situatie inedita: ca in final acesti diabetici vin cu moftul ca vor fi scosi de pe lista de asa si pe dincolo. Dar fii linistita Nice, printre atatea sute de abonati sunt multi diabetici, care fac economie atat fiannciara cat si de ignoranta. Le inteleg tacerea si modestia, nu trebuie sa facem valuri si tam-tamuri intr-o situatie neumana... Cand vor intelege diabetologii ca nimic nu este intamplator? in cazul acestei specii, omul (apropo: "Doua planete se intalnesc in periplul lor cosmic. Una dintre ele spune celeilalte: - Dar ce ai patit draga, de arati asa de rau si abatuta? - Am homo Sapiens. - Lasa, ca trece repede!"), Charles Darwin si-a creat o teorie evolutionista, care avea la baza selectia. Astazi, dupa o suta si ceva de ani, dupa ce un botanist ceh (un sincer evreu) a pus bazele geneticii, si deabia prin moartea lui Stalin doi tineri englezi pun la punct - ajutati si de tehnologia care evoluase - aceasta ultima si aparenta realitate a geneticii... cum spuneam si in alte emailuri, un medic ce se vrea mai modern nu mai apeleaza la solutii invechite (bacterii, virusi, microbi) cat la situatii inedite: ca gena 433 asa si pe dincolo. Dar ceea ce vreau sa scot in evidenta este o metafora care-i sperie pe medicii materialisti: mutatiile genetice. E uimitor cum percep aceste mutatii genetice in sens negativ. Desigur, lipsa de filozofie si a catorva elemente de metafizica nu le permite mai mult. Daca percepem o situatie negativ, trebuie sa fim convinsi ca are si aspecte pozitive - banala Lege a Polaritatii. Partea comica: daca tinem mortis la aceasta imagine negativa - ceea ce reprezinta a o influenta mental - aceste mutatii "negative" vor fi si mai negative. Ce mai tura-vura, tovarasii oameni de stiinta vor trebui sa faca un efort de holistica, in care situatiile aleatorii sunt binevenite. Mutatiile genetice, in majoritatea cazurilor sunt la fel ca si cand un om se muta intr-o casa mai frumoasa, sau isi cumpara o masina noua. Suntem in epoca schimbarii, transformarii, mutatiilor, si mai ales a negarii negatiilor. Situatia diabetului este o solutie pentru specie, prin care indivizii
ei sunt readusi in planul evolutiei prin metoda "tot raul spre bine". Mai ales daca si armada de medici ii ajuta. Nu sunt singurul care pledez intr-o directie optimista si realista (ar fi si imposibil), si inafara de aceasta nu este vorba de teoria mea si de salariile medicilor, cat de soarta acestor sute de milioane a celor care nu-l cunosc pe zeul Pan. Dar uite ca parca sunt la un discurs electoral... Am spus in atatea randuri: n-am reactualizat painea naturala pentru diabetici sau alte performante ale patologiei... Poate daca as fi cautat asa ceva, n-as fi gasit niciodata. Painea Elta (denumirea aprobata de OSIM, fiindca termenul de azima este deja cunoscut) este o alternativa simpla si banala la complicata tragedie umana. Comertul, stiinta, interesele particulare, ignoranta, si mai ales necredinta - daca nu vom renunta la ele, diabetul ne va trada.

Ion, 20 noiembrie 2004, h. 16:06, Caim.

Diabetul zaharat (DZ) este un sindrom cuprinzand un grup eterogen de tulburari, care pot avea o cauza diferita, dar care au in comun hiperglicemia (cresterea concentratiei de glucoza in sange peste limitele normale), asociata cu modificari lipidice si proteice la fel de importante.
Hiperglicemia si modificarea secundara a celorlalte metabolisme sunt consecinta unei insuficiente absolute sau relative a secretiei de insulina. De aceea, desi diabetul ar putea fi inclus printre tulburarile endocrine, manifestarile sale majore sint de ordin metabolic.
Dificultatile in definirea acestei tulburari provin din faptul ca, in afara diabetului clinic manifest (hiperglicemie asociata cu simptomele clasice), exista etape premergatoare fara simptome, de durata variabila (de la citeva saptamini la citiva ani). De aceea, se apreciaza ca la un diabetic cunoscut mai exista cel putin unul, daca nu doi diabetici nediagnosticati.

Clasificarea DZ. Clasele majore de DZ intalnite in populatia tarii noastre sunt: diabetul zaharat insulino-depndent (tip II) si toleranta alterata la glucoza (denumita si diabet chimic). De mentionat ca, nu toate persoanele prezentand toleranta alterata la glucoza evolueaza la diabet zaharat clinic manifest.
Alte forme particulare de diabet sunt: diabetul gestational (cel care apare prima data in timpul sarcinii, dupa aceea putind disparea sau evolua catre DZ tip I sau II) si DZ din malnutritie (apare in tarile tropicale, la persoanele tinere sub 30 de ani, cu deficit ponderal marcat, in cursul unor infectii).
DZ insulino-dependent (tip I) se manifesta la 10-15% din diabeticii din tara noastra. El se caracterizeaza printr-o insuficienta absoluta de secretie insulinica, debut relativ abrupt, cu simptome evidente si tendinta la cetoacidoza (concentratie crescuta in sange a produsilor metabolici ai aminoacizilor proteici). Aceasta forma poate fi intalnita la toate virstele, dar caracterizeaza mai ales pe cei la care tulburarea debuteaza sub 30 de ani. Sub aceasta varsta, aproape toti pacientii sunt insulino-dependenti.
intre cele doua tipuri de diabet, mai exista o categorie intermediara ("diabet intermediar" sau "diabet 1"), la care tratamentul insulinic este introdus dupa o perioada mai scurta (saptamini sau luni) sau mai lunga (ani sau zeci de ani) de tratament oral.
DZ insulino-dependent (tip II) reprezinta majoritatea pacientilor diabetici din Romania (85%). Forma tipica este cea care apare dupa varsta de 40 de ani, la persoane cu exces ponderal, cu perioada prediagnostica lunga (luni sau ani), simptomatologie nezgomotoasa, fara tendinta la cetoacidoza. Cel putin initial, capacitatea secretorie beta-pancreatica este buna (uneori exagerata) raspunzand bine la dieta si tratament. Cam 80% din diabeticii tip II au fost sau sunt obezi in momentul diagnosticarii si doar la 20% din cazuri excesul ponderal lipseste.

Diagnosticul. Acesta nu este dificil. in anul 1912, in volumul III al "Tratatului de Medicina Lancereaux-Paulescu", editat la Paris, ultimul descria tulburarea astfel: "in absenta secretiei interne a pancreasului, glucoza nemaifiind asimilata, nu mai este nici depozitata sub forma de glicogen, nici consumata de catre tesuturi. Ea se acumuleaza in sange (hiperglicemie), produce efecte osmotice (deshidratarea tesuturilor, polidipsie-ingestia masiva de apa) si, nemaiputind fi utilizata (slabire, azoturie-azot in urina, polifagie-ingestie crescuta de mincare), este eliminata prin urina (glicozurie), ca o substanta straina."
La aceasta descriere fiziopatologica - condensata si completa - nu se poate adauga aproape nimic. Cind simptomele mentionate sunt prezente, glicemia depaseste de regula 200mg%, glicozuria este prezenta, astfel incat diagnosticul poate fi pus la modul evident.

Epidemiologie. DZ se cunoaste din antichitate. Date epidemiologice propriu-zise exista din prima parte a secolului XX. in lume, in prezent traiesc, probabil, peste 150 de miliooane de diabetici, dintre care 30 de milioane insulino-dependenti (date ale anului 1994). in registrul "Centrului Antidiabetic" din Bucuresti, cu date din 1942, sint inscrisi 70.000 de diabetici (dintre care circa jumatate au decedat). Studiul evolutiei numarului de cazuri evidentiaza o crestere continua (1942-1944), exceptind perioada razboiului cand numarul pacientilor a fost mult mai mic. Desi aproape toate studiile epidemiologice efectuate in diferite tari subliniaza cresterea continua a diabetului in ultimile decenii, care a fost paralela cu cresterea standardului de viata (in SUA, procentul diabeticilor s-a dublat in ultimile decenii), in Romania ritmul de crestere reala a frecventei bolii a fost mult mai lent decat cel inregistrat in tarile industrializate.
Analiza a 20.000 de cazuri inregistrate consecutiv, indica o distributie caracteristica: pacientii primar insulino-dependenti reprezinta circa 7% din cazuri, distributia lor fiind aproximativ egala intre 17 si 70 de ani. Desi incidenta (cazuri noi/100.000 populatie) acestei forme de diabet zaharat (tip I) este mai mare dupa varsta de 20 de ani, interesant de notat ca pana la 20 de ani, practic toate cazurile inregistrate sunt de diabet zaharat tip I, insulino-dependent.
Restul de 93% de cazuri, se impart aproape egal intre diabeticii ce pot fi reechilibrati oral (medicamentos) si numai prin dieta (prin asocierea medicamentelor naturale si a alimentatiei naturale rezulta posibilitatea de reechilibrare directa si simpla a tuturor celor 93% din cazuri). Distributia acestor cazuri este caracteristica: au reprezentare mica pana la 30 de ani, in crestere evidenta intre 30 si 40 de ani, urmata de o ascensiune rapida intre 40 si 60 de ani, varsta dupa care frecventa diabetului scade tot asa de abrupt (supravietuire mica a diabeticilor vechi ajunsi la aceasta grupa de varsta).

ETIOPATOGENIE (cauza fizica a tulburarii). Intelegerea etiopatogeniei diferitelor forme de DZ, necesita cunoasterea morfologica (structurala) si fiziologica (functionala) a aparatului endoctin-pancreatic. in primul rind, este de remarcat ca pancreasul, ca organ este o structura glandulara mixta - exocrina si endocrina. El contine atat celule ce asigura secretia exocrina a glandei (cu varsarea acesteia in afara sangelui, "in exterior", respectiv in tubul digestiv), reprezentata de sucul pancreatic, dar si o secretie endocrina (in sange) prin hormoni pancreatici eliberati de celulele insulelor Langerhans. Acestea sunt in numar de 800.000 la 1.500.000 si reprezinta impreuna numai 1-2% din masa pancreatica totala. Insulele au o forma globulara (rotunda sau ovalare pe sectiune), fiind alcatuite din mai multe tipuri celulare: celulele A care secreta glucagonul (hormon hiperglicemiat, care se opune actiunii insulinei), celulele C numite si PP (secreta polipeptidul pancreatic - structura proteica) si celulele D (ce secreta somatostatin, alt hormon). Circulatia sangelui in insula este functionala: o artera patrunde catre centrul acesteia, irigind prin ramurile sale celulele B, dupa care sangele trece in venulele ce parcurg periferia unde se afla celelalte tipuri celulare. Prezenta insulinei in sangele ce iriga aceste celule constituie unul din semnalele ce regleaza activitatea lor secretorie.
Insulina, "hormonul antidiabetic" (descoperit in 1921 de Paulescu), este un polipeptid (proteina mai mica) cu 51 de aminoacizi, alcatuit din doua lanturi: lantul A cu 21 de aminoacizi si lantul B cu 30 de aminoacizi, legate intre ele prin doua punti disulfurice (doi atomi de sulf); exista si o a treia legatura disulfurica situata pe lantul A. Insulinele altor specii difera de cea umana. Diferenta cea mai mica exista intre insulina umana si cea de porc, prin prezenta diferita a unui singur aminoacid. Biosinteza ei are loc in organitele celulare ale citoplasmei celulelor B (reticulul endoplasmic din ribozomi), sub forma unei molecule mai mari alcatuita din 86 aminoacizi, denumita proinsulina. Din ribozomi, proinsulina este transportata in aparatul Golgi (tot din citoplasma celulelor B ale insulelor Langerhans), unde are loc desfacerea ei in insulina si peptidul C. Insulina, peptidul C si cantitati mici de proinsulina suint incorporate in granule secretorii si sunt eliberate impreuna in circulatia arteriolara de la nivelul celulelor B.
Este interesant ca, insulina nu se poate obtine din sinteza spontana a celor doua lanturi aminoacidice, ci numai prin descompunerea formei complexe - proinsulina. in acest caz, prezenta celor trei punti disulfurice - realizate in ribozomii celulelor B si care asigura o precisa conformatie spatiala tridimensionala a moleculei de insulina - este esentiala, rolul lor parand a fi mult mai complex decat ca simple elemente de legatura fizica. O conformare poate veni din informatia legata de degradarea insulinei, proces realizat in ficat sub actiunea unei puternice enzime, ce are rolul tocmai de a desface legaturile disulfurice. Odata lanturile aminoacidice separate, degradarea rapida, obisnuita a acestora in aminoacizii componenti, nu mai reprezinta decat o formalitate pentru ficat. De altfel, asemenea enzimelor, aceasta prezentare biochimica a hormonilor, nu pare a satisface pe deplin, neputand explica foarte clar uriasa putere de manifestare inteligenta a unor simple molecule, ce pot transforma la propriu corpul fizic uman.
Daca timpul de injumatatire a insulinei (degradarea, neutralizarea acesteia) este in medie de 3 minute, despre sinteza sa in celulele B se stie deja ca este un proces continuu in conditii bazale, dar la un ritm scazut (deci sinteza insulinei se realizeaza printr-un proces caracterizat de continuitate si ritmicitate). Dupa ingestia unui pranz continand proteine si glucide, secretia insulinei se face dupa un model precis: dupa primele 7 minute se inregistreaza un raspuns precoce care dureaza 10 minute, urmat apoi de un raspuns tardiv de 30 de minute. Faza precoce a raspunsului, este consecinta eliberarii granulelor de insulina deja depozitate in apropierea membranei interne a celulelor B. Faza tardiva, exprima activitatea productiei suplimentare de insulina pe care o va elibera treptat in circulatie, proportional cu cresterea glicemica, pe care treptat o readuce la normal. Secretia insulinica - atit cea bazala, dintre mese, cat si cea stimulata de dupa ingestia alimentara - are in plus caracter pulsator. Primele modificari secretorii din fazele preclinice ale DZ (de dinaintea manifestarii fizice a tulburarii, sunt reprezentate de disparitia vibratiilor pulsatorii a insulinei, precum si de disparitia fazei precoce. Numai ulterior, apar modificari si in faza tardiva a secretiei insulinice.
in cursul unei stimulari fiziologice, insulinemia (concentratia insulinei in sange) creste in sangele periferic de cinci ori fata de concentratia plasmatica, bazala (de 10 microU/ml plasma sanguina), in timp ce cresterea insulinemiei in vena porta este de 10 ori mai mare fata de aceeasi concentratie bazala. Jumatate din insulina secretata este folosita si apoi inactivata in ficat (formarea depozitelor de glicogen), restul fiind folosita de catre celelalte tesuturi insulino-dependente - muschiul si tesutul adipos (gras).
Stimularea secretiei de insulina apare dupa ce glicemia creste peste valorile normale (60-100 mg%), atingand maximum la o concentratie de glucoza de 300 mg%. in mod normal, raspunsul secretor B - celular este prompt si adecvat cresterii glicemiei, astfel incat la doua ore glicemia si insulinemia revin la normal.
Din punct de vedere al actiunilor sale, insulina controleaza procesele fundamentale de stocare si mobilizare a rezervelor calorice ale organismului, permitand adaptarea metabolica a organismului la trecerea de la stare de nutritie la starea de post (pauza alimentara). Insulina are roluri majore, in special la animalele care se hranesc intermitent, dar este mai putin importanta pentru animalele care primesc hrana continuu (ierbivore, de exemplu). in perioadele de alimentare, insulina favorizeaza depunerea excesului caloric sub forma de lipide, glicogen, proteine. in perioadele de post, aceste rezerve sunt mobilizate prin reactii foarte fin modulate, astfel incat utilizarea lor sa se faca fara pierderi.
in afara rolurilor metabolice, insulina exercita actiuni specifice factorilor de crestere, influenteaza cresterea fetala (a sarcinei gravidei), diferentierea celulara (aspect fundamental, inca putin inteles), regenerarea celulelor si a tesuturilor.
Nu exista anumite tesuturi tinta pentru insiulina, toate tesuturile (cercetate) cuprind recepturul insulinic si raspund la mesajele transportate de acest hormon. Acesti receptori insulinici specifici, sunt reprezentati de moleculele glicoproteice alcatuite dintr-un lant alfa extracelular, de care se leaga insulina si altul beta intracelular, cu functie enzimatica, de care se leaga o enzima in urma atasarii insulinei de lantul extracelular. Acest complex declanseaza o cascada de reactii complexe in urma carora se realizeaza efectele fiziologice ale insulinei (transferul intracelular al glucozei, dar si al unor aminoacizi, sinteza glicogenului in ficat, activarea lipogenezei etc).
Numarul de receptori insulinici pe o celula este variabil, de regula de ordinul miilor. O activitate insulinica maximala se inregistreaza la o ocupare a circa 10-20% din toti receptorii. Pe masura ocuparii acestor receptori, ceilalti ramasi liberi isi diminueaza automat afinitatea (disponibilitatea) fata de insulina, printr-un proces de "colaborare negativa" legat de modificarea conformatiei spatiale tridimensionale a lantului alfa extracelular. Dupa activarea receptorului de catre insulina, complexul receptor - insulina se invagineaza (endocitoza), proces numit "internalizarea receptorului", cu declansarea de reactii complexe, inca incomplet elucidate. in final, are loc degradarea concomitenta a insulinei si receptorului, o parte din componentele rezultate fiind reciclate pentru resinteza receptorului.
Daca insulele Langerhans ale pancreasului reprezinta "statia de control" a homeostazei glicemice (nivelul fiziologic a concentratiei de glucoza in sange), organul care realizeaza aceasta homeostazie este ficatul. El absoarbe glucoza si o depoziteaza sub forma de glicogen in perioada postprandiala (de dupa alimentare), in timp ce intre mese, cand glicemia scade datorita consumului continuu, el elibereaza cantitatile necesare sustinerii metabolismuilui energetic al tesuturilor periferice si in special al creierului, care practic nu utilizeaza alti carburanti, avand un consum zilnic de circa 100 gr. Productia zilnica de glucoza este de cca 200 gr, 95% din aceasta avand loc in ficat, iar 5% in tesutul renal. Cu exceptia creierului, tesuturile periferice (muschii, in special) isi pot asigura necesarul energetic nu doar din glucoza, ci si din oxidarea acizilor grasi. Proteinele pot fi si ele utilizate in scop energetic, dar numai dupa ce au fost in prealabil transformate in glucoza tot la nivel hepatic. Desi hormonii de contrareglare (glucagon, adrenalina, somatostatin etc) intervin in reglarea metabolica, insulina este de departe, principalul factor de care depinde atit utilizarea, cit si productia endogena (in interiorul organismului) de glucoza.
DZ este un sindrom care include numeroase tipuri de boala, multiple cauze si mai multe mecanisme de dereglare a homeostaziei metabolismului glucidic.
Elementul lor comun este reprezentat nu numai de tulburarea metabolismelor glucidic, lipidic si proteic, dar si de prezenta acelorasi complicatii cronice degenerative!

Despre realitatea actiunii extrem de nocive a radicalilor de oxigen si multe alte aspecte se poate studia "TRATATUL DE NUTRITIE" din "Colectia 17", a Eltei Universitate, mai ales capitolul legat de radicali liberi, de ceea ce reprezinta acestia (de unde provin, ce efecte au), prin citate din tratate de nutritionism tiparite de clinicile de boli de nutritie din tara (Bucuresti, Galati etc.) si strainatate.
Cit despre FIBRELE CELULOZICE (PAINEA NATURALĂ - AZIMA produsa in fabrica-laborator a Eltei Universitate) si actiunea lor terapeutica, surse informative sunt tot mai multe si mai documentate.
Cea mai elocventa imagine a eficientei fibrelor vegetale in general si a taratelor de grau in special (AZIMELE), este oferita de manualul de nutritie al dr. Mincu si dr. Mogos "Bazele practice ale nutritiei omului bolnav" (citat in Tratatul de Nutritie); reda pe larg in continuare:
Dietele bogate in glucide au efecte favorabile asupra controlului metabolic numai daca sunt asociate unor cantitati crescute de fibre alimentare (30 - 40 g/zi).
O parte din fibrele vegetale au rol structural si sunt insolubile in apa (celuloze, hemicelulozele si lignina). Ele se gasesc indeosebi in vegetalele cu fibre dure si in tarate (AZIME). Altele, au rol reparator asupra zonelor lezate ale plantelor si sunt solubile in apa (pectinele, gumele, mucilagiile, unele hemiceluloze). Ele se gasesc in legume, fructe, radacinoase, vegetale frunzoase verzi. Prima categorie a fibrelor alimentare intervine in formarea bolului fecal si stimularea peristaltismului intestinal. A doua categorie de fibre, formeaza geluri care sechestreaza o parte din principiile nutritive si le reduc rata de absorbtie.
Totodata, fibrele solubile prelungesc timpul de golire gastrica, impiedicand astfel furnizarea unor cantitati mai mari de glucide lumenului intestinal spre a fi absorbite. Se produce astfel si pe aceasta cale o reducere a raspunsului glicemic postprandial (de dupa alimentare).
Din acest punct de vedere, cele mai eficiente sunt acele fibre care au o vascozitate ridicata, care, pe langa incetinirea evacuarii stomacale, limiteaza difuzarea produsilor de digestie si prelungesc digestia carbohidratilor complecsi. Ca mecanisme hipoglicemiante, mai sunt implicate cresterea sensibilitatii la insulina a organismului si elaborarea, prin fermentatia colonica a fibrelor alimentare, a unor substante ce scad neoglucogeneza (formarea glucozei din alte surse). Datorita acestor proprietati, proportia de glucide poate sa fie crescuta in ratia diabeticului pana la 50 - 60%, fara perturbari negative ale curbei glicemice.
Prin efectul lor benefic, asupra controlului metabolic al diabetului zaharat, se preconizeaza ca in dieta celor suferinzi de aceasta boala sa se creasca proportia de fibre alimentare. Exista chiar studii, care indica o rata mai ridicata a acestei maladii in rindul populatiilor ce consuma o cantitate redusa de fibre alimentare.
Se recomanda ca in dieta diabeticilor, sa se utilizeze aproximativ 25 g. de fibre la fiecare 1000 de calorii ingerate.
La fel de elocvente, sau poate chiar mai mult, sunt citate dintr-un alt manual de nutritie, elaborat de un colectiv de medici nutritionisti, coordonati de acelasi dr. Iulian Mincu, numit "Orientari actuale in nutritie":
Fibrele celulozice au doua proprietati functionale majore: capacitate mare de absorbtie a apei si proprietatea de legare a diferitelor substante nocive care sunt eliminate odata cu apa absorbita, prin fecale. Capacitatea de hidratare a fibrelor este diferita in functie de produsul vegetal. Astfel, capacitatea de legare a apei, raportata la 100g material, este de 447g la tarata de grau, 312g la mango, 208g la morcovi, 177g la mere, 168g la varza, 165g la faina de ovaz, 68g la banane si conopida, 41g la cartofi. Capacitatea de hidratare a taratei, care prezinta nivelul cel mai ridicat, este influentata de gradul de maruntire, putind varia intre 500 si 310%.
Lignina prezinta capacitatea de absorbtie a acizilor biliari si a produselor de degradare. Dieta bogata in fibre prezinta o serie de efecte fiziologice complexe, prin aceasta numarindu-se si cele legate de influentarea favorabila a eliberarii de hormoni gastro-intestinali si modificarea functiei secretorii pancreatice si a proceselor digestive intralumenale.
Datorita acestor efecte, fibrele au un rol profilactic important in prevenirea dislipidemiilor, in cardiopatia ischemica, diabet, litiaza biliara, constipatia cronica, apendicita, cancerul de colon.
Studiile epidemiologice au stabilit ca populatiile care consuma o alimentatie bogata in fibre, au o colesterolemie joasa si mortalitatea prin cardiopatie ischemica redusa. Kritchevsky si colaboratorii considera ca regimul bogat in fibre are actiune protectoare impotriva arterosclerozei. Studii efectuate pe voluntari au demonstrat ca taratele, in special cele cu granulozitate mica, determina o reducere notabila a colesterolului, trigliceridelor si fosfolipidelor serice, a concentratiei de colesterol si trigliceride hepatice, in timp ce pierderile de colesterol, trigliceride si acizi biliari prin fecale cresc.
Diabetul are o incidenta redusa la populatiile care introduc in dieta zilnica o cantitate mare de fibre. S-a constatat ca fibrele au o actiune mare asupra metabolismului glucidic, deoarece imbunatateste toleranta la glucoza si micsoreaza necesarul de insulina. Efectul favorabil se explica prin partiala inactivare a enzimelor, diminuarea absorbtiei in intestin, micsorarea asimilarii, modificarea reglarii hormonale, etc.
Ca urmare a evidentierii rolului fibrelor in sanogeneza, se acorda o atentie deosebita taratei de cereale in vederea obtinerii unor produse farmaceutice de combatere a constipatiei cronice si de prvenire a bolilor metabolice mentionate.
Concomitent, in mai multe tari, exista orientarea de a se fabrica paine cu un continut sporit de celuloza, prin adaugarea de celuloza pura, derivatilor de celuloza sau subproduselor de macinis. in multe cazuri se ajunge la un continut de celuloza de trei ori mai ridicat decit la painea integrala.
Orientarea moderna este in directia obtinerii unei piini hipocalorice, concomitent cu cresterea continutului de celuloza. Paralel cu scaderea proportiei de calorii, cu aproximativ 30%, s-a pus problema mentinerii unei calitati senzoriale corespunzatoare.
S-a cercetat posibilitatea obtinerii painii cu continut ridicat de celuloza prin introducerea taratei de grau, pleava de ovaz si celuloza comerciala. S-a stabilit ca materialele celulozice adaugate in proportie de pana la 5% determina scaderea volumului painii. Cind se atinge nivelul de 7%, materialele celulozice determina o mai accentuata scadere a volumului painii, ca urmare a retentiei mai scazute a gazelor.
Diferite surse de celuloza influenteaza diferentiat calitatea texturii piinii. Se considera ca o paine de buna calitate se obtie din faina de grau cu adaos de 7% celuloza microcristalina sau tarate de grau.

Daca teoria sumara expusa in aceste pagini, alaturi de imaginea extinsa din volumele "Tratatului de Nutritie" nu par prea clare sau convingatoare, atunci sa vedem elementul practic, al faptelor, prezentand un caz clinic rezolvat, din multe altele, dar care are calitatea de a fi foarte precis prin analizele efectuate de-a lungul timpului:

CAZ CLINIC: B.V., 74 ani.
Diagnostic: Diabet zaharat tip II.
1968 - se depisteaza diabetul (dozare glicemie). Compensarea s-a realizat un an de zile prin regim alimentar obisnuit.
1969 - pe fond de stress familial (deces in familie) se produce decompensarea; administrare de Tolbutamid timp de 8 ani.
1977 - Treptat glicemia creste (efort sustinut la servici); schimbarea tratamentului prin administrarea de Meguan. Tot atunci se interneaza la spitalul Cantacuzino; se compenseaza din nou (creste ratia de glucide).
1982 - pensionarea, la scurt timp creste iar glicemia (Meguanul nu are efect); glicozurie; se administreaza Manimil. Glicemia continua sa creasca (in 3 - 4 ani depaseste 200 mg %.).
1990 - glicemie= 190mg%; glicozuria = 5mg%; (tratament cu Manimil).
1994, octombrie - (glicemia 209mg%); se interneaza la Spitalul Fundeni pentru al III-lea infarct miocardic (intre timp, din 1968 apar succesiv alte boli manifestate); la externare se recomanda tratament cu Maycor, Cordoram, Furosemid, Miofilin, Lanatozid.
1995, mai - afla de la televizor de alternativa tratamentului naturist; hrana naturala (legume si fructe) timp de trei saptamini. Dimineata zarzavaturi de deasupra pamintului, la pranz radacinoase, seara fructe; intre care luni, miercuri, vineri, pauza alimentara cu ceaiuri.
- a urmat timp de 14 zile o cura de 450 g. sucuri plus ceaiuri; de atunci alimentatie naturala (legume, fructe crude) la care se adauga lapte crud, brinza proaspata.
1995 (30 iunie) - (la inceputul tratamentului naturist); glicemie 205mg%, glicozurie 10mg% in conditiile tratamentului cu Manimil (3 comprimate pe zi)
1995, 6 iulie - renunta definitiv latoate medicamentele.
1995, 20 iulie - glicemie 144mg%, glicozurie=0mg% (fara nici un medicament)
- in aceasta perioada dispar complet si durerile reumatismale (atroce inainte de tratament), precum si "crampa scriitorului", manifestare permanenta inainte de tratament din care cauza nu putea scrie.
1996, 12 iunie - glicemie 138mg%, fara medicamente.
1998, noiembrie - glicemie 133mg%, glicozurie absenta.
1999, iunie - glicemie 133mg% (fara medicamente), glicozurie si cetonurie absente. Celelalte analize normale. Toate celelalte boli "uitate".

TERAPIA ALIMENTARA

CAUZELE REALE (INTERIOARE)
Medicina moderna redescopera principiile medicinei traditionale antice, fie ea indiana, chineza sau chiar dacica. Acestea au o certa ascendenta fata de medicina alopata actuala, atat prin vechimea milenara a experientelor acumulate (de aici ayurveda indiana, acupunctura chineza ale caror principii sint traduse stiintific prin tehnica actuala), dar mai ales prin caracterul lor: orientarea catre om, catre cauza reala a problemei - nu catre boala si segmentul afectat, vazut izolat fata de rest (asa cum se intampla in medicina actuala). De aceea medicina geto-daca avea o recunoastere planetara (de la romani, greci, pina la asiatici). De altfel, cercetari moderne atesta ca "Juramintul lui Hypocrate" este o preluare ulterioara si fragmentara dintr-un alt "juramint" medical: cel al lui... Zamolxis! Astfel ca Zamolxis, ca fiinta deosebit de dotata medical, dar si teologic, a lasat prin informatiile medicale, astronomice, teologice etc. urme adanci in constiinta dacica, recunoscute pana la a fi preluate de cel supranumit "Parintele medicinii moderne", Hypocrate. Important este ca atit in "Juramintul" sau, cat si in invataturile transmise, Zamolxis vorbeste de "importanta vindecarii sufletului, si abia apoi a trupului". Medicina antichitatii mergea uneori pana la a cere omului sa lucreze cu indreptarea sufletului si abia apoi i se dadea leacuri de vindecare fizica... Tradus in termeni moderni, medicina antica protoistorica, punea accent pe medicina mentala, prin refacerea energiei psihice, a campului de energie psihica si mentala, cele care determina si influenteaza direct corpul fizic si energetic. Lucrind cu acestea, refacind structurile subtile, se produce adevarata vindecare, cea spirituala, prin reacordarea omului cu natura, cu armonia care este el insusi.
De ce acest expozeu? Pentru a intelege mai bine ca o adevarata vindecare vine din interior, nu doar din exterior, din partea unor molecule, fie ele si naturale. in ultima instanta, primeaza caracterul omului, felul lui de a fi, simpatia sau antipatia relatiilor sale. Astfel ca s-a oservat, prin studii repetate, ca o anumita boala este determinata de un anumit caracter, o anumita atitudine de viata a omului respectiv, si ca boala cu pricina este mult ameliorata, daca nu chiar eliminata prin adoptarea unei atitudini opuse celei generatoare a bolii.
Pe scurt, vechile tratate de medicina sustin ca, in cazul diabetului insulinodependent, "declarat la maturitate sau batrinete, va fi cauzat mai curand de problemele relationale ale pacientului cu partenerul sau de viata".

CAUZELE MANIFESTARII DIABETULUI ZAHARAT
(Bernie S. Siegel, - "Iubire, Terapie, Vindecare") 4% din populatia globului sufera de diabet. La aceasta tulburare contribuie mult grasimea. in cazuri mai rare, poate aparea si datorita unei infectii virale, caci virusii ataca celulele producatoare de insulina. DZ se descopera de obicei spontan. Simptomele sunt: sete accentuata, diverse rani care nu se inchid, mancarime, infectii urinare si eczeme, oboseala, lipsa poftei de mancare, slabire brusca.
Cresterea nivelului de zahar (glucoza) din sange este foarte periculoasa, desi mult timp nu se manifesta nici o suferinta, dar, in final, atinge vasele de sange (venele). Efectul bolii este relevat de cele mai multe ori atunci cand nu se mai poate face nimic. Primele probleme apar la ochi si la rinichi. Datorita tardivei descoperiri a diabetului, poate interveni orbirea sau insuficienta renala. De multe ori, se simte o circulatie proasta la picioare, poate aparea infarctul miocardic sau comotia cerebrala.
Pentru ca celulele sa preia zaharul din sange, corpul are nevoie de insulina. Daca nu este suficienta sau apare intr-o cantitate anormala, zaharul din sange creste.
Medicina vorbeste de doua tipuri de diabet:
DZ tip 1. in acest caz, celulele din pancreas care secreta insulina au fost in mare parte deteriorate; de aceea, organismul trebuie sa primeasca insulina pentru tot restul vietii in mod artificial. Boala apare in general inainte de 30 de ani, la circa 30% din bolnavii de diabet.
DZ tip 2. Aici este vorba de "diabetul batranetii", care apare dupa 40 de ani si reprezinta 90% din bolnavii de diabet. Un rol important revine aici ereditatii. Cauza poate fi si in obezitate. Desi productia insulinei in pancreas este continua, cantitatea este insuficienta. in aceasta forma a diabetului, numita si "urinare de zahar", zaharul ajuns in organism nu poate fi asimilat, adica integrat in celule.
Din timpuri stravechi, zaharul este considerat simbol al dragostei si atractiei. Bunicii isi exprima dragostea lor pentru nepoti sub forma dulciurilor, oamenii grasi cauta alinarea in dulciuri. Deci zaharul, de multe ori, iti ofera o senzatie placuta, sinonimul dragostei si a lipsei de griji.
La bolnavul de diabet, constatam ca din punct de vedere sentimental, desi este in stare sa dea si sa primeasca dragoste (in plan material este vorba de zahar - dulciuri, miere etc), acesta nu este capabil sa prelucreze aceste aspecte. ii lipseste capacitatea de "a digera" grija celor din jur. Desi nivelul sau de zahar in sange este crescut (duce cu el destula dragoste si afectivitate din partea celorlalti, deci a mediului), nu stie ce sa faca cu aceasta, returnind-o in forma sa initiala. Acesta inlocuieste problemele care il apasa cu ceva dulce. El pune viata, cu aspectele ei mai putin placute, la capitolul "activitati suplimentare". Dar asa cum se intampla uneori la consumul mare de dulciuri, si aici va ramine cu o senzatie de greata.
Bolnavul de diabet nu accepta atentia si dragostea celorlalti, desi are mare nevoie de asa ceva. Constient sau inconstient refuza aceasta, nevrand sa recunoasca ca are nevoie de ea. Astfel ca ii este imposibil sa ofere si sa primeasca dragoste si afectivitate. Cel care in asemenea mod se indeparteaza de "viata dulce", cu timpul se va "amari".
Factorii principali care cauzeaza aceasta boala se leaga in primul rind de crize, suparari sau situatii care impun reorganizarea intregii existente. Sarcina, pubertatea sau anii de schimbare a existentei sunt situatii in care omul trebuie sa se confrunte cu sine. Aceste cauze multiple pot fi socotite ca facind parte din problemele zilnice.
Sa luam spre exemplu un barbat care ramane fara serviciu. Acesta are sentimentul ca familia nu mai are nevoie de el. Astfel, el poate presupune ca nu merita dragostea celor din jur, caci a esuat chiar si in postura de sustinator al familiei. Acest punct de vedere, poate sa-l duca la situatia ca respectivul sa nu mai vrea sa observe dragostea si atentia familiei, iar mai tirziu, nici sa nu o mai poata primi (exprimat fizic prin zaharul pe care nu-l mai poate folosi, desi acesta exista in organism).
Sa vedem acum un caz real: la un baietel de 5 ani se diagnosticheaza diabet zaharat. in urma discutiilor cu parintii, se constata ca acel copil a avut in preajma aproape intotdeauna bunicii sau diverse rude. intre rude, adeseori, se produceau neintelegeri si scandaluri, astfel incit copilul a devenit confuz - ii venea greu sa accepte mangaiierile si sfaturile "matusii cele rele". Deci, in acest caz, apare sindromul numit "confuzie", cu privire la receptarea afectiunii celor din jur.
Sa recapitulam: Diabetul implica o capacitate sexuala in formare, deziluzie, sentimente de frustrare. Aceasta este o atentionare legata de o mai buna intelegere fata de propria persoana, o nevoie crescuta de a te bucurade viata.
- Diabetul arata ca nu se priveste partea frumoasa a vietii, bucuriile acesteia, determinat de un sentiment de frustrare: nu merita aceasta, nu se considera demn de dragostea celorlalti, in concluzie, subiectul nici nu poate primi dragoste. Acestuia ii lipseste aceasta "stiinta", iar acum nu are curajul sa-si recunoasca sentimentele si afectiunea. Din punct de vedere psihic subiectul este "subalimentat". - Surplusul de greutate ne arata ca entitatea poarta cu sine ceva in plus, incearca sa fie mai mult decat este necesar, dorind sa fie altcineva. Acesta ia o alta forma refuzindu-si forma sa fizica reala.
- Infectia cu virus, denota ca in sinea sa accepta efectul unei energii straine, accepta caracterizarea unui lucru strain de eu-l sau.
- Setea, deconspira ca entitatea este "insetata de dragoste"; nu se iubeste pe sine insusi, astfel fiindu-i imposibil sa primeasca afectiune de la ceilalti. El isi "ineaca" in bautura (polidipsie) deceptia sa fata de sine insusi.
- Nevindecarea oricarei rani, arata ca in continuare acesta isi provoaca alte rani, fara a le putea vindeca pe cele vechi.
- Mincarimea, exprima alegoric nevoia de a se ocupa mai mult de el insusi, de eu-l interior.
- Oboseala, ii arata ca trebuie sa schimbe stilul de viata (a obosit sa traiasca in stilul de viata obisnuit).
- Problemele renale, indica perturbari in relatia cu partenerul, in relatia dintre subiect si jumatatea sa.
- Problemele cu vederea, atentioneaza: subiectul trebuie sa se priveasca cu alti ochi, sa se respecte, sa nu se condamne mereu.
- Afectarea miocardica a inimii, il atentioneaza de renuntarea la dragostea de sine (si indirect, fata de ceilalti). Inima, organul iubirii, inceteaza sa mai functioneze normal, mai devreme sau mai tirziu. Diabetul la un tinar, denota ca acesta inca nu a invatat sa se accepte pe el insusi; acesta doreste sa fie altcineva, inca de la inceputul vietii.
Diabetul la maturitate, arata ca entitatea a strabatut in fuga viata. A avut o multime de activitati, dar a ajuns la concluzia tarzie ca nu este cine credea ca este cu adevarat, astfel ca viata il confrunta pana la urma cu problemele evitate pana atunci. Acum, este momentul sa schimbe ceva cu adevarat. Ce trebuie realizat? in primul rind, entitatea respectiva trebuie sa se intrebe in ce relatie este cu aspectele pozitive din fiinta sa si cat de mult se poate apropia de el insusi. De asemenea, trebuie sa-si analizeze propria capacitate de iubire, de a darui si primi neconditionat. Explicatia acestui comportament poate fi cautat si in frica legata de sexualitate sau in dezamagirea legata de partenerul sau de viata. Daca descopera motivele reactiilor proprii, atunci poate sa-si induca schimbarea de atitudine, putin cate putin.
Mesajul acestei tulburari (DZ) este mereu acelasi: nevoia regasirii dragostei de sine prin apropierea si identificarea cu eu-l real, recunoasterea ca fiecare este demn de iubirea celuilalt. in plus, tulburarea aceasta reaminteste celuilalt ca este unic, cu sarcini si meniri precise. Numai cei ce sint cu adevarat fiinte sincere pot primi si darui (in consecinta) dragoste si bucurie, permitandu-si luxul de a se bucura cu adevarat de viata (aceasta deschidere in fata vietii, permite si deschiderea membranelor celulare in fata excesului de zahar, prin regasirea parametrilor fiziologici normali ai mediatorului numit insulina).