Capitolul VII
Si tot din presa, de data asta "Capital"-ul din 3.10.2002, cateva titluri:

- "Parizerul a omorat cobaii Institutului de Chimie Alimentara"
- "Domnul Mencinicopschi avertizeaza ca painea neagra este obtinuta folosindu-se coloranti de sinteza care devin toxici in procesul de preparare termica"

Asa m-am lamurit si eu acum ce era cu painea aceea foarte inchisa la culoare de la expozitia din vara, era paine vopsita.

Acum, ca au aflat ca si painea neagra pe care o mananca este vopsita, se vor hotari sa cumpere Paine naturala, noi suntem aici si, ultimele Paini Naturale trimise de voi sunt crocante, dulci, nu te mai opresti mancand (n-am mai mancat demult atata Paine). M-am oprit totusi din mancat, sa las si celorlalti Paine Naturala; si chiar daca si in "situatii" se vede ca mai mult am mancat eu decat ceilalti, se misca totusi ceva: au venit la sediu oameni ajunsi "intamplator", care au facut cunostinta cu Painea Naturala si au plecat acasa cu "Povestea Painii I".

Este Rodica Neicu, sefa filialei Constanta, Romania, in e-mail-ul ei catre "Planeta Painii" din 3 noiembrie 2002.
Acum o luna scriam despre cuvantul "pandemie"; raman consternat cum si oficialitatile il folosesc, cand se refera la sezonul gripal, si de aceasta data (2002), virusul gripal are o tulpina genetica particulara.
Cei care au citit Povestea Painii de acum 7 luni, si in naivitatea lor au concretizat cele 6 Povesti, pot, la ora actuala, sa asiste la sezonul gripal fara sa fie admisi in hora gripala. Dar multi, pe patul de suferinta, vor spune ca n-au stiut. Dar eu le voi spune ca n-au vrut. De altfel, n-am scris cele 6 Povesti pentru o banala pandemie gripala, ci pentru naivitatea si eternitatea Vietii.
S-au dus rosiile (dar de 7 Noiembrie se defileaza cu steaguri rosii…), strugurii, au sosit nucile, pastarnacul, merele, intram intr-un sezon specific si firesc.
În Povestea Painii 7, de 7 Noiembrie 2002, urmeaza un subiect dincolo de obiectivitatea stiintei, respectiv este vorba de filonul realitatii, si in cazul nostru: alimentatie, nutritionism, mancare, crestere…
Sunt sigur ca orice om se intreaba de ce mananca, ce este foamea, si daca mai are si timp, si este si destept, va cauta sa inteleaga ce se intampla intre cele 2 cavitati (bucala si anala). De altfel, n-ar trebui sa piarda mult timp, fiindca l-a pierdut o sectiune a medicinei alopate, numita nutritionism. Daca vrea sa ia nota 10 si 10 boli, nu va trebui sa conteste consecintele prietenesti si ignorante ale nutritionismului. Astfel ca nu voi mai pierde si eu timpul si vom trece la subiect. De la bun inceput amintesc cum copiii, in primul an de viata, cresc in greutate cu mai mult decat mananca. Nu c-as umbla cu subtilitati de-astea, astfel de exemple sunt de fapt o realitate. Luati o galeata, si varsati acolo felul I; firesc sa urmeze si felul II, respectiv III, mai puneti si o carafa de apa, si o solnita cu sare, paine dospita bine, acoperiti aceasta galeata si puneti-o la 36 de grade Celsius. Nu va trebui sa asteptati mult, dinspre galeata va veni un parfum de amoniac, sulfuri, si dracul stie ce-o mai fi. Aceste miresme defuleaza pe cavitatea bucala si cea anala. Acesta este nutritionismul real, dar in crasa noastra ignoranta, ne framantam si agitam, daca galeata are vitamine, glucide, lipide, proteine… bineinteles, cu masca de gaze… Dupa ce ne jucam asa cateva zeci de ani, ne dam demisia, si in gandul nostru mai apucam sa spunem "Nu stiu si n-am vazut nimic… sunt nevinovat…" sau fascinantul nostru Caragiale, "Daca-i anonima, o semnez si eu…" Sa tragem o definitie, alimentatia este un proces (nejuridic) prin care un organism, un sistem organic asimileaza din mediul inconjurator o substanta care presupune ca-l poate ajuta. În realitate, substantele se acumuleaza in cavitatea stomacala, intr-un mixaj de iad. Ceea ce se intampla acolo este o banala reactie de putrefactie. Nu mai intram in amanunte cum ar fi mediul anaerob, culturile bacteriene, si alte vrute si nevrute. Situatia este dincolo de tragedie, dar ca o concluzie care poate sa-i dezamageasca si pe cititorii Povestilor noastre, si in alimentatia naturala obtinem aceleasi rezultate, dar cu un grad de consecinte de 10 ori diminuat. Acum veti spune, dupa o lunga tacere, "Cum traim, cum existam?…" Foarte simplu. Sa ne intoarcem la realitate.
Un lucru obisnuit spune ca "nu vedem padurea din cauza copacilor". Si totusi, de aceasta data va trebui sa vedem padurea. În toata aceasta legendara suita a nutritionismului, uitam un amanunt: respiratia. Astfel ca pot spune, adevarata gura nu este cavitatea bucala, ci cea nazala. Si cu perspicacitate stiintifica, vom constata ca sunt doua guri de respiratie.

Geneza 2
7 Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.

Geneza 1
29 Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra."
30 Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.
Ion, Caim, 7 noiembrie 2002, h. 14:00

• Povestea Pâinii - capitolul VI
• Povestea Pâinii - capitolul VIII